Astăzi
sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând astfel în calendarul
acțiunilor ecologice semnarea, în anul 1971, a Convenției Ramsar, un tratat
internațional adoptat, sub egida UNESCO, în orașul iranian cu același nume, situat
pe malul Mării Caspice. România a devenit stat membru din septembrie 1991, prin înscrierea Deltei
Dunării pe lista siturilor convenției.
Cu această
ocazie, ofer câteva imagini proaspete cu Lacul Bacău II (Șerbănești), arie de
protecție specială avifaunistică (2005), zonă importantă de odihnă, hrană
și cuibărit pentru speciile de păsări care migrează pe coridorul est-carpatic. Suprafața
lacustră are o suprafață de 202 ha (216,9 ha după alte surse), fiind situată în
totalitate pe teritoriul administrativ al municipiului Bacău. Lacul a fost
inclus în situl Natura 2000 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești, devenind
astfel parte a rețelei europene de arii protejate. Au fost inventariate peste
147 de specii de păsări, 34 de specii de mamifere, amfibieni, reptile şi 22 de
specii de peşti.
Alte informații interesante:
-Lacul Bacău II face parte din
sistemul hidrotehnic de amenajare complexă a Bistriței, fiind ultima acumulare din
cele 13 hidrocentrale[1] care au
format Calea de lumină a țării, proiect
cu impact deosebit în strategia de electrificare a României. Deserveşte
UHE Bacău II (30 MW putere instalată), fiind inaugurat la 7 decembrie 1966.
-suprafața lacustră are aproximativ 2300
m lungime, 600 m lăţime în zona barajului şi 900 m la coada lacului. Conform Centrului
Regional de Ecologie Bacău, “adâncimea
medie este de aproximativ 2 m, cu o adâncime de 6.5 m în zona barajului şi
priza canalului de aducțiune. Relieful subacvatic este caracterizat prin
praguri abrupte 1-3 m în zona centrală, insule acoperite ulterior de apă pe
care s-au instalat comunităti vegetale de trestie şi papură, zone cu apă cu
profunzimea de aproximativ 1 m pe care s-a dezvoltat salcia, ramasă parțial şi
după inundarea lacului, în zona de vest, şi un platou cu adâncime constantă de
aproximativ 1.5 m în partea estică. Lacul a suferit un proces de colmatare
accentuat, aspectul actual fiind caracterizat de un mozaic de canale, insule,
vegetație acvatică, ochiuri de apă şi zone cu luciu de apă deschis.”
-dintre speciile de păsări care pot fi
observate pe luciul de apă sunt de amintit: lebăda de iarnă, lebăda de vară,
uliul păsărar, acvila codalb (aceasta putând fi observată în perioada
noiembrie-martie), uliu șorecar, egreta mică, stârcul roșu, stârci, rațe,
chirighițe, pescăruși ș.a. Labirintul de insule și stuf din coada lacului
constituie un adăpost ideal pentru speciile prezente aici tot timpul anului sau
doar în perioadele de migrațiune.
[1]
De menționat că din cele 12 hidrocentrale situate în aval de Lacul Bicaz (Izvorul
Muntelui), doar patru posedă lacuri de acumulare: Vaduri (150 ha), Racova (216
ha), Gârleni (233 ha), Bacău I (Lilieci) 262 ha și Bacău II (Șerbănești) 202 ha.