Se pare că autorul "Orbitorului" nu a a vizitat în ultimii ani gara băcăuană la orele mici ale dimineţii...
„Vă puteţi
imagina cât de murdară, de cenuşie, de deprimantă era gara din Bacău în anii '80? Puteţi fi siguri că,
oricâtă imaginaţie aţi avea, realitatea depăşea închipuirea. Un soldat cu o
valiză de lemn, o ţigancă cu cozi împletite cu fâşii de cârpă roşie şi doi
puşcăriaşi raşi în cap erau singurii inşi de pe peronul acoperit de gunoaie.
Ghereta cu sucuri şi biscuiţi era, fireşte, închisă. Aşa pustietate nu mai
văzusem de la Călăuza lui Tarkovski,
şi-ntr-adevăr mă-ndoiam că aş fi putut înainta în siguranţă printre betoanele
alea murdare de flegme şi graffiti imunde fără să arunc înaintea mea o piuliţă
legată cu o batistă albă.”
(Mircea Cărtărescu – Bacoviană, în Frumoasele străine, Editura Humanitas, 2017)