Cu macaraua printre stele

   O inedită imagine a Observatorului astronomic Victor Anestin "surprins" în momentul în care braţul macaralei parcă s-ar pregăti să smulgă bolta cerească a sălii planetariului. Şi mai interesant este însă panoul de identificare a lucrării de modernizare începute la acest obiectiv îndrăgit de băcăuani. Data de începere a lucrărilor este amintită (octombrie 2014). În dreptul datei de finalizare a rămas un dreptunghi de un alb imaculat. Să fie vorba de o durată astronomică greu de cuantificat? Vreo nebuloasă?

Satele mici de astăzi, fantomele rurale de mâine,,,

     Interesant efortul de a identifica şi centraliza satele fictive din România, în cadrul proiectului “Localităţi fantomă”, despre care toată presă a amintit astăzi sub generic de senzaţional. Nu este nimic inedit, nici măcar ieşit din comun. Fenomenul este mult mai dramatic, nenumărate sate aflându-se într-un stadiu latent al disoluţiei, având mai puţin de 100 de locuitori. Harta localităţilor fantomă din judeţ nu are doar 10 sate (foto dreapta - sursa: Hotnews) realitatea este cu totul alta: 

Detalii aici.

Urmaşii urmaşilor noştri...

Guvernul a aprobat ieri Master Planul General de Transport (MPGT). De rezultatul final vor avea parte generaţiile viitoare, că tot (mai) e la modă conceptul de dezvoltare durabilă…

Bacăul sub apă, la 8 metri adâncime...

    Mai ţineţi minte discuţiile purtate înainte de 1989 la gura sobei sau între două pahare de vin, atunci când subiectul flecărelilor lâncezea printre telejurnale şi filme vietnameze? Invariabil se ajungea la fascinantul studiu de caz "Ce s-ar întâmpla cu Bacăul nostru dacă s-ar rupe barajul de la Bicaz?"  La mai bine de trei decenii, avem un răspuns (!) la această teribilă angoasă, citind dintr-un interesant articol al ziarului Adevărul:

    "În anul 2010, Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice Bucureşti, a realizat un studiu pentru stabilirea zonelor inundabile în caz de avariere sau debite în regim natural catastrofal. Pentru barajul de la Bicaz s-au presupus trei ipoteze, respectiv o avariere a barajului pe 25% din înălţime (24,4 m) şi 25% din lăţime (50 m); avariere pe 50% din înălţime (48,9 m) şi 50% din lăţime (100 m); avariere pe 75% din înălţime (73,3 m) şi 75% din lăţime(150 m).   În ipoteza unei catastrofe la acumularea de la Bicaz, cu breşă de 75% pe lăţime şi înălţime, unda ar parcurge distanţa de 260,7 km, până la confluenţa cu Dunărea, în 12 ore. La lacul Bâtca Doamnei (intrarea în Piatra Neamţ), unda ar ajunge în 32 de secunde, iar la CHE Bacău în 147 de secunde. Calculul ipotetic pentru înălţimea valului produs, la 75% avariere, este estimat la 60 de metri în aval de barajul Bicaz, iar înălţimea undei de viitură ar scădea treptat, ajungând la 19,5 metri (Bâtca Doamnei -Piatra Neamţ), 8,3 metri (de la Lilieci până la Baza de agrement Bacău), iar la confluenţa cu Dunărea - 5,42 m."

    Acum m-am liniştit în sfârşit. Nu mai fac comparaţii fără rost cu viteza valului tsunami la Fukushima, sau cu viteza sunetului prin gaze ori lichide. Nu iau în calcul rolul de redresare al lacurilor hidroenergetice din aval de marea realizare hidrotehnică. Nu mai adaug vreun coeficient de corecţie dat de inerţia lichidului vital sau de particularităţile geomorfologice ale Văii Bistriţei, pe cei 93 de kilometri care mă despart de acest hazard hidrologic cu final rupt din 100 Greatest American Movies. Încep să urăsc aritmetica cu numerele ei raţionale cu tot şi îmi notez în agendă să-l sun mâine dimineaţa pe Stephen Hawking...

Pârtia de schi "Nemira" din Slănic-Moldova: viitorul sună bine

    1414 metri lungime, 38 metri lăţime medie, 240 m diferenţă de nivel şi o pantă medie de 17%. Acestea sunt caracteristicile principale ale pârtiei de schi "Nemira" din Slănic-Moldova, deschisă publicului în acestă iarnă. Pentru iubitorii acestui minunat sport, care nu au reuşit încă să ajungă pe pârtie, avem un material video de la faţa locului – click AICI. Impresia unui simplu admirator: jos pălăria pentru această investiţie! 

Centrul în anul 1939

        Superbă fotografie de patrimoniu, devenită acum publică prin amabilitatea domnului Daniel Isăcescu (FB/Bacău-oraş de colecţie)

Pentru cei mai puţin familiarizaţi: Strada Centrală (actualmente Str. Nicolae Bălcescu)

Bacăul cu parfum de viitor

    „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.” Cam aşa aş putea sintetiza viziunea de remodelare a centrului oraşului, propusă de arhitecţii băcăuani Constantin Amâiei şi Doru Anghel. Deşi nu sunt în totalitate de acord cu unele soluţii urbanistice, viziunea de ansamblu cred că merită toată lauda. Mulţi ar spune că e doar o utopie. Le reamintesc scepticilor că şi Ebenezer Howard, şi Jan Gehl, pentru a da doar două exemple, nu au fost deloc pe placul contemporanilor, şi totuşi au reuşit să schimbe percepţii şi fizionomii urbane. Poate că va conta mai puţin momentul în care un astfel de proiect va prinde contur. Important este, din punctul meu de vedere, schimbarea de optică şi racordarea la evoluţiile urbanistice ale oraşului contemporan. S-a creat un "precedent". Unii ar spune chiar erezie. Oraşul trebuie redat locuitorilor. Şi aşa se va întâmpla, chiar dacă acest lucru se va întâmpla peste un an sau peste 50...

Vezi şi: Centrul nostru, centrul altora; Un imblod între clădiri; Pentru un decalog urbanistic băcăuan; Re(re)descoperirea Bistriţei; Oraşul ca un party,  Centrul

Insula de agrement? Ghinion

    Mă întreb dacă Insula de agrement va ajunge vreodată ca în emblematica imagine a proiectul de modernizare. Pentru cronicarii de peste ani, un nou episod evolutiv, ştanţat 2015 - click aici.

Urban matrix

  Ce repede s-a înălţat matricea împrejmuitoare a Complexului cultural "Sfântul Nicolae"... La final s-ar putea să considerăm OZN-ul din intersecţia de la Colegiul Economic "Ion Ghica" o adevărată operă a arhitecturii rococo, perfect integrată identitar şi urbanistic în  textura citadelei băcăuane!

Re(re)descoperirea Bistriţei

     Mă bucură faptul că Bacăul încearcă să iasă din anchilozare urbanistică. Orice schimbare în bine începe cu o idee perfectibilă. Aducem în discuţie reabilitarea frontului urban la Bistriţa, într-o iniţiativă despre care Ziarul de Bacău ne oferă detalii în ediţia electronică de astăzi, inclusiv cu un material video.

    O temă de interes major pentru oraş, la care ţin foarte mult şi la care am făcut nenumărate referiri în decursul timpului (a se vedea, spre exemplu, cele scrise aici: Pentru un decalog urbanistic băcăuan sau Vestea care poate schimba în bine evoluţia Bacăului). Un bun prilej pentru a experimenta şi noi firescul urbanismului, prin acea latură participativă, (cvasi)inexistentă în România...căci despre latura inter- şi transdisciplinară nici nu mai are rost să discutăm.
     P.S.: pentru cei mai puţin atenţi, rescriu un pasaj care se poate constitui într-un perfect motto al iniţiativei cu pricina:
      „…cum curg râurile prin oraşele româneşti de astăzi? Şi cum sunt percepute ele de oameni? Uneori neştiute şi nevăzute, trasee secrete prin centrele oraşelor, purtând rămăşiţe urbane, alimentând viaţa păsărilor şi animalelor chiar în condiţii neverosimile, ascunzându-se pe sub plăci de beton sau prin lacuri de agrement, râurile continuă să străbată oraşele noastre şi noi continuăm să le vedem prea puţin. Reabilitarea frontului urban la râu în România de astăzi este un teritoriu de cercetare abia atins şi aproape nicăieri pus în practică”  - Irina Băncescu (2012) -  Rivers, Cities, Communities.