Efectele nocive ale zgomotului
asupra organismului sunt astăzi binecunoscute. Pentru locuitorii marilor oraşe,
care practic sunt invadaţi nonstop de acest produs rezidual al activităţilor umane, efectele se exprimă în numeroase afecţiuni: pierderea temporară sau permanentă a acuităţii
auditive, oboseală, ameţeli, cefalee, migrene, anemie, scăderea atenţiei,
diminuarea reflexelor, incidenţa sporită a afecţiunilor cardiovasculare.
Bacăul, consecinţă a poziţiei sale, la convergenţa mai multor căi majore de
comunicaţie, „beneficiază” din plin de această poluare fonică. Majoritatea
măsurătorilor efectuate de APM în zone de interes comunitar au evidenţiat depăşirea
pragurilor admise (v. tabel) cu până la 30-40 de decibeli. Este o realitate
evidentă pe care o trăim cu toţii în mai toate momentele zilei.
Observaţiile personale (fără a
avea însă la bază un instrumentar profesional, calibrat conform normativelor
oficiale) au confirmat depăşirea valorilor admisibile în lungul câtorva artere
principale (Ştefan cel Mare, Mărăşeşti, Chimiei, 9 Mai, Mioriţei, Nicolae Bălcescu,
Energiei, Republicii), unde media înregistrărilor a depăşit frecvent valoarea
de 70 dB în intervalele orare 8-11şi 14-18. Pentru a găsi un strop de „linişte
urbană”, am încercat un mic experiment inedit: terasa unui bloc cu 13
etaje, la un moment al zilei care presupune intrarea oraşului în somnolenţă
(21,30-22,00). Rezultatul îl vedeţi în imaginea de mai jos.
Până când vom avea parte de şosele
de centură, sisteme coerente de spaţii verzi şi mai ales o anumită mentalitate
constructivă, singura şansă de a scăpa de omniprezentul duşman invizibil ar
consta în mutarea oraşului la ţară…