O adevărată oază a divertismentului. Pentru toate vârstele...
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
luni, noiembrie 19, 2012
Turism cu manualul de etnografie prin judeţul Bacău
Câteva spicuiri din lucrarea reputatului etnograf
Ion Vlăduţiu, Turism cu manualul de
etnografie, apărută la Editura Sport – Turism, Bucureşti, în anul 1976, în
care găsim referiri şi la 14 localităţi din judeţul Bacău. La aproape 4 decenii de la apariţia cărţii, un turist
care ar urmări reperele trasate ar avea parte de multă dezamăgire. Deceniile de
“sistematizare” comunistă, ignoranţa, indolenţa, “modernitatea”, au reuşit împreună
să submineze rădăcinile identitare şi să le disocieze în derizoriu. Viitorul?
Nu vreau să
fac apel la unele cuvinte de o crudă luciditate, marca Emil Cioran. Mă limitez
la o doză apreciabilă de scepticism, pe care încerc să îl ţin în frâu, din
spatele modernelor şi funcţionalelor porţi de PVC din Berzunţi,
spre exemplu…
BERZUNŢI: comuna în care
lucrările de artă populară în lemn au atins un impresionant nivel artistic.
- porţile mari de la intrarea în
gospodărie, a căror suprafeţe încântă ochiul prin frumuseţea crestăturilor, produc
o impresie deosebit de puternică
BRUSTUROASA: iscusinţa deosebită a ţăranului român de a folosi
toate particularităţile reliefului muntos pentru a-şi aşeza gospodăria şi
practica ocupaţiile
-
casele au acoperişul de şiţă în patru ape, prispă,
denumită local tîrnaţ cu balustrada
ornamentală prin traforare şi stâlpi de lemn
-
un aspect inedit pentru turist îl constituie coarnele de
berbec prinse la grinzile din exterior ale grajdului sau şurii
-
aici turistul poate admira nemijlocit şi iscusinţa
meşterilor cojocari care creează şi astăzi adevărate broderii de piele
CIREŞOAIA: unele gospodării cu o bogată dantelărie la
cerdacul caselor de bârne realizată prin traforare
-
imagini mai rare ale Lunii şi Soarelui amplasate chiar în
creştetul cerdacului
-
frumuseţea unor stâlpi ciopliţi din piatră de gresie ce
străjuiesc intrarea în gospodării
-
executate cu măiestrie de meşterii pietrari din
localitate, ornamentele caracteristice redau frunza de stejar cu ghindă şi
„întorsura de funie” cu „canafi”, adică ciucuri.
CUCUIEŢI: satul, aparţinător comunei Dofteana, păstrează
până în zilele noastre toate datinile locale de Anul Nou (urşii, capra, irozii,
jienii, plugul cu boi etc.).
DĂRMĂNEŞTI: muzeu etnografic local unde se găsesc măşti
ornitologice de o deosebită originalitate
DOFTEANA: muzeu etnografic amenajat la căminul cultural
FUNDU RĂCĂCIUNI: beciurile săpate în panta
dealului, moară veche încă în plină activitate, broderia pe piele a pieptarelor
confecţionate de cojocarii din localitate
- interesantă este încercarea creatorilor
populari locali de a găsi soluţii în acoperirea în întregime a părţilor din
faţă şi din spate a bondiţelor cu cusătură plină, creând piese de artă populară
de o certă valoare artistică.
GLĂVĂNEŞTI: autentice creaţii mai ales în domeniul ţesăturilor.
Aici pot fi admirate covoare realizate
cu o rară sensibilitate artistică, pe care domină, ca imagine centrală, motivul
pomului vieţii
HELEGIU: în apropierea Consiliului popular comunal există o
splendidă poartă cu ornamente antropomorfe, deosebit de originale. Pe stâlpii
masivi ai porţii apar ca motive dominante chipul omenesc,mâna omului cu
degetele răsfirate, precum şi o seamă de motive geometrice, realizate cu
fantezie şi talent.
IZVORU BERHECIULUI: bâte din lemn realizate cu un
simţ al proporţiilor şi un nivel artistic cu totul ieşite din comun.
MĂNĂSTIREA CAŞIN: case cu structură tradiţională,
cu ceardac şi cu tîrnaţ, alcatuite din tindă, odaie de stat şi odaie de curat
- „florăriile” cerdacului, uşiţele traforate
ce apar ca nişte miniaturi de artă populară pe acoperişurile confecţionate cu
şindrilă
- o splendidă realizare artistică o constituie
ornamentele executate prin crestare pe porţile masive cu acoperiş, amplasate la
intrarea în gospodărie
OITUZ: ultimele mărturii ale olarilor din Grozăveşti (cum se
numea în trecut comuna); există o piuă şi o dârstă, în funcţiune şi azi, care
îndeasă ţesăturile de lână după o veche tehnică
PRĂJEŞTI: aici se menţine încă în viaţa cotidiană vechiul
costum popular purtat mai ales de femei
-
centru renumit al cojocăritului (bondiţe, pieptare,
cojoace, căciuli)
-
muzeul sătesc
-
la 1 martie se desfăşoară un original obicei local,
„mătăhălile”, spectacol de pantomimă cu cete de oameni mascaţi
RĂCĂCIUNI: muzeu etnografic cu numeroase piese de artă
populară (îndeosebi textile, cusături, obiecte din lemn – se remarcă „cămaşa de
mireasă” din satul Orbeni, cămaşa din Cucova)
Foto: Mănăstirea Caşin
Foto: Mănăstirea Caşin
Etichete:
Bacăul de altădată,
comune,
cultură,
Fascinanta Românie,
judeţ,
patrimoniu,
turism
duminică, noiembrie 18, 2012
Bacău vs Arad
Prin vestul ţării au început deja sărbătorile de iarnă? Sau poate că intensitatea iluminatului ambiental scade pe măsură ce Occidentul devine tot mai îndepărtat...
Etichete:
clădiri,
Fascinanta Românie,
străzi,
urbanism,
Utilităţi
sâmbătă, noiembrie 17, 2012
Trecător prin judeţ (12): Agăş
1) depresiune intramontană (cca 75 kmp), alungită în lungul cursului superior al Trotuşului, la o altitudine de 750 m, formată prin eroziune diferenţială în flişul Munţilor Moldovei (cunoscută şi sub numele de Agăş-Brusturoasa). Posibilităţi de acces către Munţii Ciucului şi Munţii Tarcău (Culmea Grinduşului, Culmea Preluca Tâlharului). 2) râu, afluent pe stânga Trotuşului, în lungime de 9 km şi cu un bazin hidrografic de 16 kmp. Izvorăşte din Culmea Preluca Tâlharului (Munţii Tarcău), de sub vârful Aluniş. 3) comună situată pe cursul superior al Trotuşului, în depresiunea omonimă, la poalele vf. Cotumba (1252 m) din Munţii Ciuc, în lungul DN 12A, la 19 km nord-vest de oraşul Comăneşti. Acces feroviar pe linia Adjud-Ciceu (haltă în satul Goioasa). Sate componente: Agăş, Beleghet, Coşnea (800-1040 m alt.), Cotumba, Diaconeşti, Goioasa, Preluci, Sulţa. Populaţia: 6688 loc. (1956), 6330 loc. (1966), 6282 loc. (1977), 6530 loc. (1992), 6668 loc. (2002), 5651 loc. (2011, rezultate provizorii ale RPL). Zonă etnografică (arhitectură tradiţională, artă populară, prelucrarea artistică a lemnului şi a pietrei). Mănăstire în satul Cotumba. Schit in satul Diaconeşti. Biserică de lemn (1837, stil triconic absidat, ocniţe pictate, reparaţii în anii 1927 şi 1956) în satul Goioasa. Monumentul eroilor (1993) în satul Agăş. Posibilităţi de drumeţie în Munţii Ciuc (urmărind cursul pârâului Sulţa) şi în Munţii Tarcău (vârfurile Aluniş, 1343 m şi Preotesele, 1338 m din Culmea Preluca Tâlharului, urmărind cursul pârăului Agăş). Cantoane silvice (Cotumbiţa, Goioasa, Coşnea) ce pot găzdui mici grupuri de turişti doritori de drumeţii în Munţii Ciucului. Pensiuni agroturistice şi casă de vânătoare.
Se scufundă Antipa?
Fenomenul de scufundare lentă a clădirii în care funcţionează Colegiul „Grigore Antipa” se pare că a început cu intensitate în primăvara acestui an, fapt pus în evidenţă de apariţia crăpăturilor în covorul asfaltic marginal şi de modificarea înălţimii treptelor la intrarea în unitate. Colegiul băcăuan se află amplasat în partea de sud-vest a oraşului, pe podul terasei fluviale a râului Bistriţa, la 35-40 m altitudine relativă (185-190 m altitudine absolută). O posibilă cauză a tasării ar veni de la alcătuirea petrografică, reprezentată de depozite acumulative recente: nisipuri, prundişuri, luturi loessoide, argile nisipoase. Predominarea acestor orizonturi detritice neconsolidate ar putea explica, cel puţin parţial, nedoritul fenomen, care pe parcursul câtorva luni a determinat o „subsidenţă” de 8 - 10 cm.
Pentru a preîntâmpina apariţia unor efecte în cascadă, s-ar impune un studiu geotehnic făcut cu seriozitate, singurul care poate da verdictul asupra necesităţii unor viitoare lucrări de consolidare.
vineri, noiembrie 16, 2012
Parcul Trandafirilor, o singură dată pe an
Anul
trecut s-a întâmplat pe 15 noiembrie (clic aici şi aici). Anul acesta, la doar o zi diferenţă,
graţie celor minus 4 grade înregistrate noaptea trecută şi a brumei groase din
primele ore ale dimineţii. O surpriză plăcută pentru pietonii înfriguraţi,
care - în cele câteva minute cât am stat
prin zonă - au reacţionat aproape
identic, trecând rapid de la surpriză la un invariabil zâmbet larg. Nimeni, dar
absolut nimeni, parcă sub vraja unui puseu al copilăriei, nu a rezistat tentaţiei de a-şi afunda pantofii
în covorul de un galben pur, dar prea obraznic faţă de negura omniprezentă…
După-amiază a venit rândul celor mici să se bucure, sub coroana golaşă a
arborelui pagodă organizându-se ad-hoc adevărate „bulgăreri”…
O bucurie
efemeră, dar care a reuşit pentru câteva clipe să alunge din plumburiul vremii şi
al vremurilor, până la îndepărtata desprimăvărare…
Pentru final, un remember cromatic al ultimelor zile:
Pe aceeaşi temă:
Etichete:
mediu,
parc,
spaţii verzi
joi, noiembrie 15, 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)