La
o aruncătură
de băţ, în „Mărginimea” Bacăului, satul Luncani păstrează una din cele mai
frumoase comori ale arhitecturii populare din zona Moldovei Centrale: biserica
de lemn „Vovidenia”. (foto - clic pentru zoom).
Lăcaşul
de cult este considerat monument istoric de valoare naţională excepţională
(Legea nr. 5 din 6 martie 2000). Data construirii este necunoscută, pe clopot existând
însă o inscripţie cu anul 1777. Planul este dreptunghiular, cu abside laterale
şi absida altarului decroşată. Reprezintă prin forma ei exterioară tipul moldovenesc
cu pridvor deschis şi turnul clopotniţă încoronat în şarpanta acoperişului.
Temelia (înaltă de până la 1,20 m) este din piatră de râu fără liant pentru a permite ventilaţia. Acoperiş înalt din draniţă în
“solzi de peşte”, în trei ape. Pictură în stil bizantin executată de Gheorghe
Zugravul. Un aspect cu totul particular îl prezintă faptul că în partea de sus
a absidei şi a altarului, prelungirile bârnelor de stejar de lungimi diferite
au rămas neretezate. Ventilaţia din timpul rarelor slujbe este una originală,
făcându-se prin scoaterea cepurilor din lemn ce străbat bârnele din loc în loc.
Se
păstrează pictura originală a catapetesmei din lemn de tei, bogat decorată.
Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, care, după spusele localnicilor, ocroteşte
satul de secetă şi inundaţii. Renovată în anii 1884, 1921 şi 1950, restaurată
de arhitectul Titu Elian.
“Luncanii, păstrători de datini şi de tradiţii
multiseculare, au conservat astfel pentru viitor unul dintre cele mai minunate
monumente istorice şi de artă populară din zona Bacău. Monumentul, cu tot ce
are mai de preţ în el, constituie o sinteză a artei medievale moldoveneşti,
de factură cultă şi populară în egală măsură.” (Dorinel Ichim).
Pe Dealul Stâna, la câteva sute de metri de şoseaua Bacău
– Moineşti, pe partea dreaptă, mica biserică de lemn păstrează cu solemnitate,
cuvioşenie şi înţelepciune seculară o alveolă temporală a spiritului Moldovei.
.jpg)
