Secretele Sfântului Ioan în Bacău

    Încadrată prea strâns de construcţiile de dată mai recentă, ridicate la intersecţia străzilor Războieni şi Oituz, singurul lăcaş de cult din oraş cu hramul Sfântul Ioan trece de multe ori neobservat de către citadinul grăbit al zilelor noastre. Nemeritat am zice noi, chiar dacă nu se cunosc multe detalii despre istoricul bisericii cu o vechime de două secole. Puţinele surse bibliografice relevă însă câteva aspecte inedite, demne de amintit:

- este cea mai veche biserică din Bacău, după Precista, ctitorie ridicată în vremea lui Ştefan cel Mare, de fiul său, Alexandru (sfinţită la 1 ianuarie 1491). Despre această biserică, cronicarul Costache Radu amintea la 1906, în monografia Bacăul de la 1850-1900, următoarele:

„La 1800, Ioan Mocanu a făcut biserica Sf. Ioan Botezătorul, în zilele P.S.S. Gherasim, episcop al Romanului. N-am putut a mă informa cine era acel creştin Ioan Mocanu. Presupun însă că trebuie să fi fost un răzeş bogat sau un negustor înstărit. S-a făcut apoi zestre bisericii, mai multe case din oraş lăsate prin testament de negustori şi altele date ca danie. Testamentul lui Iamandi sîn Mihalache Margărint din anul 1831 august, glăsuieşte că venitul acelor dugheni ce le lasă bisericii să fie pentru slujbaşii bisericii şi pentru pomenirea lui măcar de patru ori pe an prin parastase; şi că dughenile să nu se înstrăineze. S-a ţinut până astăzi orânduirea testatorului, dar astăzi locul acelor dugheni - căci casele nu mai sunt - s-a vândut cu 8000 de lei.”

    Alte surse merg pe ipoteza că biserica a fost zidită câţiva ani mai târziu,  în perioada 1803-1813, adăugând şi un al doilea ctitor, tot Ioan: preotul iconom Ioan Moisă. Cu toată vechimea apreciabilă, obiectivul religios nu apare însă în lista monumentelor istorice băcăuane.

- înainte de apariţia şcolilor publice, lăcaşul a funcţionat la începutul secolului al XIX-lea, ca un adevărat centru educaţional, în care, fetele şi băieţii au deprins taina slovelor  româneşti. Psaltirea, ceaslovul, rugăciunile şi Evanghelia au reprezentat pentru mulţi copii o primă întâlnire cu miracolul cărţilor.

- în cimitirul bisericii a fost înmormântat Ionică Tăutul, poet şi om politic progresist, autorul proiectului de constituţie din 1822 cunoscut sub numele de „Constituţia cărvunarilor”, prin care se încerca introducerea unui sistem modern de guvernare în Principatele Române.

           Chiar dacă nu mai păstrează integral aspectul iniţial (reparaţii capitale în perioada 1924-1930, consolidări în 1979-1980,  restaurarea întregii picturi în anii 1980 şi 1992, construirea gardului din fier forjat în 1990 ş.a.), prin frumuseţea sobră a arhitecturii şi prin rolul jucat în istoria modernă a Bacăului, biserica „Sfântul Ioan” posedă toate atributele pentru a (re)deveni un obiectiv important pe harta culturală a oraşului. Până la acest deziderat, un cald LA MULŢI ANI tuturor băcăuanilor cu numele de Ion, Ioana, Nelu, Ionuţ, Ionica sau alte nume derivate din acestea!

Biserica "Sfântul Ioan" din Bacău

Profesorii de altădată

    Iată cum ne prezintă prof. Alin Popa situaţia profesorilor la începutul secolului XX, în lucrarea Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova. Bacăul în tranziţia de la târg la oraş (1864-1938) [Editura Pim, Iaşi, 2010, p. 293]:

 “La începutul perioadei interbelice, nemulţumirile legate de nivelul scăzut al salarizării au fost clar exprimate în cadrul unui Congres Naţional al Asociaţiilor judeţene ale Corpului Didactic, ce a avut loc pe data de  24 mai 1924 în Bucureşti. Pledând pentru grabnica mărire a salariilor şi sporurilor, un tânăr învăţător din judeţul Bacău a folosit următoarea argumentaţie „contabilicească”: „din septembrie 1923, când am fost numit, şi până azi am cheltuit salariul pe doi ani pentru un palton (3.000 lei), un costum de haine de iarnă şi unul de vară (fiecare 2.500 lei), două perechi de ghete (1.200 lei), zece perechi de ciorapi (500 lei), o căciulă (500 lei), o pălărie (600 lei), rufărie (2.000 lei), gazda pe un an (12.000 lei), tutun şi diverse reparaţii (2.500 lei) şi patru curse la Bacău (1.200 lei) – în total 28.500 lei. Acestea fiind sumele necesare pentru a putea trăi modest, mă întreb de unde să le procur, când eu sunt plătit cu 1.150 lei pe lună, adică 13.800 lei pe an” (ziarul „Bacăul”, An I, Nr. 10 din 1 iulie 1924, p.2)

Pentru o notă optimistă, una din cugetările celebre ale lui Petre Ţuţea:

Şansa băcăuanilor pentru agrement: AMURCO

   Combinatul chimic „Amurco” a oferit “cadou” (mai degrabă a se citi “piatră legată de gât”) domeniului public halda de fosfogips care se întinde pe o suprafaţă de 6,21 ha în sudul oraşului. Oferta de donare a fost făcută în scopul ecologizării şi decontaminării zonei, fiind valabilă doar în cazul în care proiectul va primi avizul Ministerului Mediului şi Pădurilor pentru utilizarea în acest scop a unor fonduri nerambursabile.

      Dacă ne uităm în proiectul Planului de Urbanism General al municipiului Bacăului, la planşa “Reglementări urbanistice – zonificare”, halda este deja trecută în categoria “zone plantate, agrement, sport”, fiind vajnic colorată cu un verde primăvăratic:

Presupun că peste ceva timp vom putea sorbi o bere sub umbreluţele amplasate pe coama muntelui de steril sau ne vom agrementa sănătos prin jogging,  bungee jumping sau zorbing printre speciile de conifere exotice, în amenajări peisagere din care nu vor lipsi şi fântâni arteziene. Ce mai, câte oraşe se mai pot lăuda cu asemenea forme de relief antopic în intravilan, care pot genera asemenea oportunităţi de dezvoltare... Să duduie combinatul preţ măcar de trei decenii, pentru a ne mai oferi un munte geamăn în apropiere! Atunci băcăuanii vor avea şansa drumeţiilor de week-end prin Defileul Amurco şi perspectivele ameţitoare din telegondola proaspăt ancorată.

Imagine satelitară a haldei de fosfogips din sudul oraşului Bacău

Post scriptum: citim din comunicatul de presă al Primăriei Bacău din 9 ianuarie 2012:

In sedinta extraordinara a Consiliului Local al Municipiului Bacau, din data de 20 decembrie 2011, Prefectul judetului Bacau s-a prezentat fara a-si fi anuntat in prealabil intentia de a participa, solicitand consilierilor locali sa aprobe in urmatoarea sedinta, preluarea suprafetei de 62.186 mp, teren situat in Bacau, str. Chimiei nr.1, pe care se afla halda de fosfogips de pe platforma “Sofert”. 

          Avand in vedere lobby-ul si adresa Institutiei Prefectului – Judetul Bacau, nr. 24174/2011, adresa Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului nr.24173/2011, precum si adresa SC AMURCO SRL Bacau nr.8623/2011 prin care aceasta societate isi exprima intentia de a dona Municipiului Bacau terenul in suprafata de 62.186 mp situat in Bacau, str. Chimiei nr.1, Consiliul Local al Municipiului Bacau a adoptat in luna decembrie 2011, in sedinta extraordinara, proiectul de hotarare prin care se  accepta oferta de donatie a terenului respectiv.

          Oferta de donatie este facuta in vederea initierii procedurilor legale in scopul intocmirii studiului de fezabilitate si a aplicatiei pentru aprobarea finantarii proiectului “Decontaminarea haldei de fosfogips Bacau” la Ministerul Mediului si Padurilor, in vederea finantarii prin POS Mediu 2007-2013 Axa Prioritara 2 “Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitarea siturilor contaminate istoric”, Domeniul Major de Interventie “Reabilitarea zonelor poluate istoric”.

          Acceptarea ofertei de donatie, in continutul HCL/29 dec.2011, isi va produce efectele la semnarea contractului de finantare a proiectului si dupa obtinerea avizului de mediu, in caz contrar, terenul revenind proprietarului de drept. Toate cheltuielile ocazionate de accesarea fondurilor nerambursabile pentru acest proiect, precum si toate cheltuielile neeligibile si cofinantarea locala sunt suportate de catre SC AMURCO SRL Bacau. Obligatiile de mediu sunt si raman in totalitate in sarcina societatii sus amintite.

In acest mod Consiliul Local al Municipiului Bacau si Primaria Municipiului Bacau si-au exprimat ferm disponibilitatea de solutionare a unei probleme legate de starea de confort si de sanatate a cetatenilor municipiului Bacau.

Poze animate de la Podu Turcului

Cea mai tare căutare a anului trecut pe deferlări.ro:

Bacăul e cel mai accesibil. Gata cu asta!

   Prin vară, când multă lume se inflamase în legătură cu noile proiecte de împărţire administrativ-teritorială a României, la posturile locale de televiziune s-au dezbătut intens în emisiuni live atuurile Bacăului faţă de alte oraşe ale Moldovei pentru obţinerea unui statut favorabil. Desigur, s-a ajuns şi la tradiţionala competiţie cu Iaşul, fiecare din intervievaţi (politicieni de vază la nivelul unor judeţe din Moldova) aducând argumente pro şi contra. Invariabil, s-a ajuns şi la poziţionarea centrală a Bacăului, unul din atuurile principale ale oraşului. Şi sub acest aspect, după ore întregi de discuţii în contradictoriu, concluzia politicienilor băcăuani a fost: “Deja am cerut aparatului de specialitate să facă o analiză în acest sens pentru a demonstra că....”. Foarte pragmatic, dar inutil. Problema accesibilităţii la nivelul judeţelor Moldovei este una din temele care au fost îndelung studiată de geografii ieşeni (în principal), rezultatele studiilor fiind cunoscute şi publicate de ani buni. Concluzia este fără dubii, în favoarea Bacăului. Pentru argumentarea acestei afirmaţii, ofer mai jos o referinţă bibliografică de marcă: Ionel Muntele (coord), Octavian Groza, George Ţurcănaşu, Alexandru Rusu, Daniel Tudora – Calitatea infrastructurii de transport ca premisă a diferenţierii spaţiilor rurale din Moldova (Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2010). Lucrarea are în vedere şi analiza accesibilităţii localităţilor din Moldova în funcţie de specificul căilor de comunicaţie, având la bază cercetările întreprinse în anii 2009-2010 în cadrul unui proiect finanţat de către CNCSIS. Fără a intra prea mult în detalii, indicele de accesibilitate teritorială  calculat (pag. 48-49) are în vedere media distanţei pe şosea între fiecare loc (considerat la nivelul reţelei de detaliu, conform actualei diviziuni administrativ-teritoriale, care la nivelul celor 8 judeţe ale Moldovei cuprinde 3049 localităţi acceptate administrativ), altitudinea medie a fiecărui loc, energia de relief calculată în lungul şoselelor, raportul de masă dintre populaţia fiecărei aşezări şi cea a localităţilor vecine, poziţia faţă de reţeaua hidrografică (exprimată printr-un coeficient k a cărui valoare variază de la 0 la 1, conform importanţei fiecărui curs de apă, existenţei unor confluenţe, diferenţiate în funcţie de amploare acestora). Interpolarea acestor valori şi reprezentarea grafică a accesibilităţii teritoriale demonstrează că Bacăul are cea mai bună accesibilitate la nivelul Moldovei, cu un indice de 0,705 (fig. 1). 

De reţinut că analiza nu are la bază un model ideal, simplist de cele mai multe ori („hai, domnule să adunăm distanţele din atlasul rutier!”) ci unul care prin variabilele alese încearcă să se apropie cât mai mult de realităţile componentelor spaţiului moldovenesc. O problemă sper eu tranşată de acum înainte, pentru că nu este nici unica şi nici cea mai importantă în spinoasa reconfigurare teritorială.

   Concluzie: profesioniştii analizelor geospaţiale au la îndemână cele mai bune soluţii pentru identificarea în deplină cunoştinţă de cauză a unor soluţii care, la nivel politic, sunt de două decenii ignorate, diluate, bulversate sau (în cel mai bun caz) aplicate secvenţial şi incoerent. Nu ar fi cazul să intrăm în normalitate, decizia politică trebuind să aibă la bază, firesc, şi rodul muncii unor adevăraţi specialişti? 

Sursa fig.: Ionel Muntele (coord), Octavian Groza, George Ţurcănaşu, Alexandru Rusu, Daniel Tudora – Calitatea infrastructurii de transport ca premisă a diferenţierii spaţiilor rurale din Moldova, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2010

Bacăul în 180 de secunde

Zoomexpres ne-a făcut o surpriză plăcută la finalului anului 2011: un clip de prezentare intitulat Bacăul în 180 de secunde. Merită văzut AICI.

Iaşul ia faţa Bacăului la proiectele de investiţii în 2012

  Pentru 2012, investiţiile de anvergură din Bacău aparţin domeniulului public: spitalul municipal, sala polivelentă din cartierul C.F.R., modernizarea Insulei de agrement, amenajarea Centrului de agrement şi turism Pădurea Tamaşi, finalizarea pasajului subteran şi a infrastructurii adiacente. Din partea domeniului privat, din câte ştiu, doar Cora va inaugura hipermarketul din capătul Bulevardului Alexandru cel Bun. În rest, linişte şi pace. 

Spre comparaţie, Iaşul are parte de numeroase şi variate obiective de investiţii, care vor fi inaugurate în acest an: "Palas" Iaşi (primul ansamblu arhitectural din Moldova de tip lifestyle center, care va fi dat în funcţiune în luna aprilie - foto), hoteluri, parc de aventuri în Bucium, centre SPA, un nou mall, cămine studenţeşti, un pasaj subteran la Fundaţie...Parcă sună altfel, nu?! Unde ne sunt investitorii de altădată (dacă i-am avut)?

O sinteză cu viitoarele atracţii ieşene este prezentată  AICI.

Foto: Proiectul "Palas" din centrul istoric al Iaşului (sursa: islive.ro - foto 1, Dan Zaharia - foto 2)

Atacul ciorilor

    Alfred Hitchcock a avut nevoie de trei ani de muncă pentru a filma celebra peliculă „Păsările”. Dacă mergeţi pe vreme de seară în cartierul C.F.R., în zona fostelor unităţi militare, veţi avea posibilitatea de a urmări un „spectacol” pe cinste: mii şi mii de ciori care întunecă văzduhul (foto), mai ceva ca în filmul nominalizat la Oscar. Având în vedere peisajul urban destructurat, demn de un film horror, în câteva zile s-ar putea obţine rezultate spectaculoase, demne la Golden Globes. Pe când o premieră la  „Crows Attack”?  Doar am intrat în anul Apocalipsei, spun unii…

Cele mai populate străzi ale Bacăului

   În România, o analiză spaţială a fenomenelor demografice, sociale, geografice ş.a.m.d. la nivel intraurban se izbeşte invariabil de precaritatea datelor statistice. Repartiţia spaţială a populaţiei în intravilanului oraşului Bacău nu a mai fost studiată din acest motiv de aproape trei decenii, deşi importanţa aplicativă a rezultatelor este cât se poate de evidentă. Pe baza corelării unor date disponibile (lungimea reţelei stradale, structura şi specificul fondului de locuit, densitatea clădirilor) am putut obţine o imagine generalizată a celor mai populate străzi din oraşul Bacău (fig. 1). Se observă că acestea respectă în bună măsură configuraţia tramei stradale majore (marile bulevarde şi străzile pliate pe reţeaua rutieră naţională) precum şi evoluţia teritorială a oraşului în secolul trecut, în sensul existenţei celor mai mari densităţi în cartierele colective construite heirupist  în deceniul 8, pe principiul cutiilor de chibrituri sau a sardelelor în conservă...

Fig. 1. Harta celor mai populate străzi din oraşul Bacău

Jucăm Bacăul la cărţi?

   Se pare că perioada în care jocurile educative şi de perspicacitate dominau piaţa a cam apus. Vă mai amintiţi de jocurile colective vândute prin librării de Centrocoop în anii `80, precum "Turism", "Bunul gospodar" sau "Dacii şi romanii"? Par desuete acum, când ne distrăm online cu Farmville sau World of Warcraft... 

   Nu mică mi-a fost mirarea să văd recent o ofertă a Editurii Gama, sub forma unor ...cărţi de joc tematice (oraşe din România - foto, limba engleză, alfabetul, animale ş.a.). 

   O idee interesantă, de a-i atrage pe ce-i mici (şi nu numai) către cunoaştere, într-o formă facilă şi încă actuală. Nu ar fi distractiv să conceapă cineva şi un set în care cele 54 de cărţi de joc să promoveze obiective cultural-istorice şi turistice din oraşul (sau judeţul) Bacău? După câteva partide, cu sucul sau paharul de whisky în faţă (în funcţie de vârstă şi preferinţe), jucătorii ar mai avea habar de existenţa şi perenitatea unor elemente din patrimoniul natural sau antropic. Chiar şi atunci când se ridică de la masă cu un minus (sau plus) echivalent cu valoarea declarată a Casei "George Bacovia", spre exemplu...