In memoriam

Oraş versus sat - varianta românească

      Dezurbanizarea şi periurbanizarea sunt procese fireşti, prin care trec sau au trecut o mare parte a oraşelor lumii. Aceeaşi tendinţă se observă şi în România, mai pregnant după 1996, când fluxurile de migraţie urban – rural au depăşit ca pondere deplasările definitive de la sat la oraş (foto). 
    Evoluţia fluxurilor migraţiei interne demonstrează pentru ultimii 15 ani o pierdere evidentă a atractivităţii oraşelor, fapt pus în evidenţă şi de scăderea consistentă a  numărului de locuitori din oraşele mari şi mijlocii (cazul Bacăului este reprezentativ, prin diminuarea populaţiei cu 29529 persoane, egală cu populaţia însumată a oraşelor Moineşti şi Slănic-Moldova...). 

Fluxurile migraţiei interne în România

Comparaţie între migraţia definitivă urban-rural şi rural-urban (Sursa: hotnews.ro)

      În pofida unor critici venite din partea urbaniştilor, fenomenul dezurbanizării trebuie privit nu doar ca o etapă a dezvoltării oraşului, ci şi ca o necesitate, ca o soluţie la insuficienţa spaţiului locativ, creşterea preţurilor la serviciile edilitar-gospodăreşti, degradararea factorilor de mediu,  proliferarea actelor antisociale etc.

    Fenomenul periurbanizării este vizibil în cazul municipiului Bacău prin creşterea totală a populaţiei comunelor din zona de influenţă imediată, între ultimele două recensăminte (1992 şi 2002), unde, pe lângă componentele bilanţului natural (natalitate, mortalitate), bilanţul migrator a avut o pondere semnificativă în obţinerea celor mai mari ritmuri ale dinamicii populaţiei: Hemeiuşi 23,46% (cea mai mare creştere dintre toate comunele judeţului), Letea Veche 19,58%, Săuceşti 17,37%, Măgura 16,98%, Gârleni 15,37%, Mărgineni 13,73%, Bereşti-Bistriţa 12,77%.

Emergenţa periurbanizării oraşului Bacău (Sursa: Atlasul teritorial al României)

Cartierele Bacăului

            În România, oraşul de tip funcţionalist este o caracteristică a perioadei postbelice, în care dezvoltarea urbană a avut la bază modelul zonelor funcţionale, privite ca entităţi spaţiale omogene care nu au ţinut cont de graniţele fizice, specificul arhitectural sau interacţiunea socială. Sistematizarea comunistă, prin excesele unor remodelări urbane gândite pentru o clasă muncitoare cu drepturi tot mai reduse, a desfiinţat fizionomia urbană cu elementele ei esenţiale: străzi, vecinătăţi urbane, pieţe, şi le-a transformat în structuri nediferenţiate, uniforme, care şi-au pierdut dimensiunea comunitară şi personalitatea constructivă.

            Bacăul a avut parte din plin de o astfel de remodelare, explicând astăzi ambiguitatea diferenţierilor spaţiale dar şi toponimice ale cartierelor sale, ca unităţi componente din propria structură urbană. Puţinele monografii sau lucrări de specialitate existente au tratat această problemă destul de simplist, utilizând denumiri diferite pentru decupaje teritoriale extrem de flexibile. Singurele elemente – ancoră au rămas până astăzi acele cartiere formate prin adiţia unor aşezări rurale sau ca efect al unor politici de sistematizare din prima jumătate a secolului XX: Gherăeşti, Şerbăneşti, C.F.R, care au avut şi „avantajul” unor discontinuităţi marcante faţă de vatra vechiului târg (Bistriţa, Negelul, Bârnatul, calea ferată). Noile habitate colective apărute după 1960, deşi au dublat suprafaţa intravilanului, au uniformizat cadrul construit până la depersonalizare…Spunem, spre exemplu, U.R.A., Aviatori, Republicii dar fiecare percepem în mod diferit limitele teritoriale ale cartierului…Puţinele documente oficiale nu oferă decât într-o mică măsură o necesară clarificare, păstrând nuanţe de ambiguitate şi chiar de incoerenţă. Exemplific cu 3 documente de care am cunoştinţă, fără a băga însă mâna în foc  că ar fi singurele existente la nivelul diferitelor instituţii publice:

- Nomenclatorul stradal al municipiului Bacău (2009) include cele 322 de străzi ale Bacăului la nu mai puţin de 25 cartiere: Centru, Cremenea, Bistriţa - Lac, Cancicov, Cornişa, C.F.R., Gherăieşti, Sturza, Aviatori 1, Aviatori 2, Şerbăneşti 1, Şerbăneşti 2,  Mărgineni (!), Constantin Muşat, Republicii, Milcov, Gării, Tache, Ştefan cel Mare, George Bacovia, Tipografilor, Carpaţi, Chimiei, Izvoare şi Letea. Această simplă înşiruire demonstrează o inconsecvenţă evidentă de abordare şi o superficialitate în înţelegerea termenului de cartier…

- Planul Integrat de Dezvoltare Urbană (2010) este o primă încercare de analiză şi delimitare pe baze cât de cât metodice a structurii intraurbane băcăuane, prin evidenţierea a 11 cartiere (foto). Având la bază predominarea  unui tip de locuire (colectivă sau individuală), planul poate fi suspectat a avea un grad prea mare de generalizare. 

- Proiectul de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Bacău (în faceri şi prefaceri de câţiva ani buni) delimitează 28 de U.T.R.-uri (unităţi teritoriale de referinţă - reprezentare convenţională a unui teritoriu având o funcţiune predominantă sau/şi omogenitate funcţională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de regulă delimitate prin limite fizice existente în teren: elemente naturale, străzi, limite de proprietate etc.)  - foto. O parte a acestor UTR-uri ar putea reprezenta un punct de plecare pentru viitoare decizii urbanistice, eliminându-se însă unele ciudăţenii fără nici o susţinere reală: Cartier Aviatori – zona locuinţe individuale (în fapt cartierul Tache), disoluţia cartierului Letea în cartierul Izvoare, uniformizarea zonei nordice sub denumirea de cartierul Mioriţa ş.a.m.d.

            În concluzie, la momentul actual, rămânem deocamdată, formal, la nivelul cartierelor cunoscute din moşi-strămoşi. Asta până când acest „detaliu” urbanistic va fi reglementat în virtutea unei aşteptate normalităţi (şi) în domeniul planificării teritoriale…Nu ar fi prea greu, dacă plecăm de la una din posibilele definiţii ale cartierului urban: unitate componentă a structurii urbane care are un anumit grad de autonomie şi o identitate proprie şi care este reşedinţa unei colectivităţi determinată de aceeaşi identitate la care se poate raporta şi care o structurează. Componentele definitorii ale cartierului sunt: individualitate spaţială, interacţiune socială, interacţiune simbolică şi  ataşamentul populaţiei faţă de loc.

Narcis Iustin Ianău în Parcul Catedralei

Photo of the Day: Neighbourhood totem

Dublă sărbătoare la Ciolpani - Buhuşi

   Măine, 18 iulie, Mănăstirea Ciolpani serbează două momente importante: hramul lăcaşului de cult (Sfântul Emilian de la Durostorum – aşezarea monahală de lângă Buhuşi fiind singura din ţară cu acest hram) şi împlinirea a două decenii de la construirea noului obiectiv, după închiderea bisericii în anul 1959.

Harta transportului public în municipiul Bacău

Principalele trasee ale transportului public de călători în municipiul Bacău.
Autorul hărții: Valentin Bălan

Trasee autobuze Bacău

Agricultura României la...1900

    O savuroasă reprezentare a agriculturii din regat. După 111 ani, nu cred că am avea nevoie de prea multe semne convenţionale suplimentare...

Buşeală proaspătă

Acum 30 de minute, în zona Mall-ului, pe Ştefan cel Mare.

Verde-n faţă?

Sau cel puţin aşa ne indică un panou din interiorul Gepex Park:

Întorcându-ne la 180 de grade vedem însă cu totul altceva...

     Ceva verde mai exista într-adevăr până în momentul concesionării ştrandului, în vederea amenajării unui complex de agrement. Mare lucru nu a ieşit în final. Au dispărut între timp vreo 7000 mp de spaţii verzi. Dar ce contează, Bacăul stă excepţional (şi) la acest capitol...