Planul Bacăului întocmit în perioada 1918-1919 nu diferă cu mult de situaţia existentă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când de locul unde se află astăzi piaţa veche, pe toată partea stângă în jos spre Bistriţa, era pustiu; un fel de hugiag şi biserica Precista era în câmp, astfel că oamenii riscau a merge în ierni grele la biserică, de teama lupilor (C. Radu, 1906).
Unii vor rămâne suprinşi de dimensiunile târgului, care abia după un deceniu va intra într-un proces rapid de extindere teritorială, prin înglobarea satelor vecine Gherăeşti, Şerbăneşti, Izvoarele, Domniţa Maria sau prin parcelare dirijată (cartierul C.F..R. - 400 loturi de teren cu o suprafaţă totală de 30 ha).
Pentru o mai bună orientare au fost evidenţiate lăcaşurile de cult existente la început de secol XX, care s-au păstrat până astăzi, cu excepţia Bisericii Armeneşti.
