DEFERLĂRI

sâmbătă, mai 28, 2011

Oaza de linişte maramureşeană din Bacău

Bisericuţa de lemn în stil maramureşean de pe strada Călugăreni e imposibil să nu atragă atenţia în marea de blocuri anoste care caracterizează fizionomia părţii de nord a oraşului. Sfinţit în luna octombrie a anului trecut, lăcaşul de cult cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului” a fost creat în sprijinul persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire din întreaga Arhiepiscopie a Romanului şi Bacăului.

Biserica a fost construită în intervalul 30 aprilie - 26 mai 2010 de către meşteri lemnari din celebra localitate maramureşeană Bârsana, pe o suprafaţă de teren de 444 mp oferiţi de către Consiliul Local Bacău.

O scurtă caracterizare a arhitecturii deosebite ne este prezentată de site-ul acestui obiectiv de cult (http://acoperamantulmaiciidomnuluibacau.uv.ro/):

“Biserica noastră este o urmaşă a construcţiilor vechi din Maramureş, acum monumente istorice UNESCO. Planul bisericii este dreptunghiular şi simplu, cu un turn-clopotniţă de 27 de metri amplasat pe pronaos - prevăzut cu un foişor în vârful căruia este fixată o Sfântă Cruce.

Biserica are doar o absidă centrală ce prelungeşte forma dreptunghiulară (de navă) înspre est, element păstrat din tradiţia bizantină, de a orienta altarul spre est. Acoperişul din şindrilă îţi creează senzaţia de fină dantelărie din lemn. Fiind ascuţit în partea superioară, cu laturile foarte abrupte, permite scurgerea rapidă a ploii şi zăpezii. Pridvorul deschis aflat în partea vestică (la intrare) este aidoma caselor ţărăneşti, cu stâlpi bogat ornamentaţi sculptural.

Pereţii sunt din bârne fără decoraţiuni, singura excepţie fiind frânghia răsucită sculptată - brâul împletit, care înconjoară biserica (simbolul Sfintei Treimi).

Biserica este compartimentată în interior după specificul bisericilor ortodoxe în pronaos, naos şi altar, intrarea fiind prin pridvor.

Concepţia arhitecturală complexă este absolut remarcabilă, fiecare element având un rol dublu, constructiv şi decorativ. Dimensionarea denotă un deosebit simţ al proporţiilor: spaţiul interior este conceput la scară umană, rămânând în acelaşi timp impunător”

joi, mai 26, 2011

Oglindiri

miercuri, mai 25, 2011

O nouă împărţire administrativă a României?

În anul 1998, programul PHARE, sub umbrela U.E., a introdus în România un nou model de amenajare teritorială, fondat pe împărţirea teritoriului naţional în mari unităţi regionale, pe principiul descentralizării şi al parteneriatului, care avea drept scop reducerea decalajelor interregionale şi uşurarea accesului la fondurile europene, conform criteriilor agreate de Bruxelles.

Cele 8 regiuni de dezvoltare înfiinţate (fig. 1) nu reprezintă însă unităţi administrative suprajudeţene ci doar asociaţii de judeţe care dispun de un consiliu regional şi de un organ executiv, reprezentat de Agenţia de Dezvoltare Regională.

Numărul, structura internă, locaţia oraşelor alese ca sediu de agenţie au iscat numeroase controverse la momentul respectiv. Să ne amintim numai de „bătălia” dintre Bacău şi Iaşi, din care a ieşit câştigător oraşul Piatra-Neamţ. Geografii şi istoricii au argumentat convingător carenţele deciziilor politice, fără nici un succes.

În viitorul apropiat se pare că vom avea parte de noi decupaje administrative (fig. 2). Deocamdată nu-mi este clar dacă noua împărţire va dizolva administrativ vechile judeţe sau este vorba de o redimensionare a regiunilor de dezvoltare existente, care se vor dubla ca număr…
a.

Harta unei noi împărţiri administrative? (sursa:gandul.info,19 mai 2011)

Alte propuneri venite în ultimul deceniu din partea unor grupuri de lucru parlamentare sunt prezentate mai jos. În toate aceste documente, rolul Bacăului este micşorat din punct de vedere teritorial şi administrativ, contrar realităţilor istorice şi geografice...
b.

marți, mai 24, 2011

Târgu Ocna la înălţime

La finalul săptămânii trecute s-a desfăşurat a VIII-a ediţie a Sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice ale profesorilor de geografie din judeţul Bacău.

Ajunsă o manifestare tradiţională a Societăţii de Geografie din România – filiala Bacău, cu o locaţie diferită în fiecare an, simpozionul profesorilor de geografie s-a oprit la Târgu Ocna, sub organizarea C.N.”Costache Negri” şi a Şcolii nr. 2 din localitate.

Cu acest prilej au fost prezentate pe secţiuni comunicări ştiinţifice ale cadrelor didactice, s-au discutat aspecte ale metodicii şi didacticii în specialitate, au fost organizate expoziţii cu lucrări ale elevilor şi ale profesorilor (fotografii, postere, reviste, cărţi etc.). Programul simpozionului a cuprins şi o lansare de carte (Valea Trotuşului. Bibliografie), avându-l ca autor pe cunoscutul istoric Corneliu Stoica, pasionat cercetător al meleagurilor trotuşene. Manifestarea s-a încheiat cu o reuşită aplicaţie practică la Salină.

Sunt de remarcat câteva aspecte deosebite ale acestui simpozion: înscrierea la manifestare a unor cadre didactice şi din alte judeţe, diversitatea temelor de cercetare prezentate, plusul pentru rigoare ştiinţifică, interesul manifestat de elevi pentru cunoaşterea mediului geografic. Pentru câteva ore, s-a reuşit din plin crearea unor altfel de spaţii foucault-iene, în care demersul geografic a fost omniprezent, constituind repere alternative ale unor activităţi viitoare de succes. Succesul manifestării nu ar fi fost posibil în lipsa unei organizări ireproşabile, care a adăugat cu adevărat suflet manifestării, ingredient mai rar întâlnit astăzi, în formalismul altor manifestări similare. O notă maximă acordată primăriei, demonstrând că Târgu Ocna chiar îşi ia în serios traseul către (re)crearea unei imagini urbane durabile, de Salzburg al României.