Happy Spring Equinox 2011!

      După Mărţişor, Babe şi Moşi, după "zăpada mieilor", când cel puţin calendaristic am păşit  nerăbdători în anotimpul primăverii, vom marca în această noapte (luni, 21 martie) la ora 1:21, momentul echinocţiului de primăvară, care coincide cu începutul primăverii astronomice şi intrarea Soarelui în primul semn zodiacal, semnul Berbecului, când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade.

          La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când astrul se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină - la data respectivă - egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. Începând de la această dată, durata zilei va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii în scadere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstiţiului de vară.

Vestigii vetuste la Bacău: "legendarul" Vasile Roaită

    Bacăul se poate lăuda că mai posedă o adevărată raritate să-i spunem, ornamentală.

       Este vorba de statuia lui Vasile Roaită, amplasată în spaţiul verde limitrof infrastructurii feroviare, nu departe de gară. Despre falsul istoric al mitului “Vasile Roaită”, muncitorul ceferist român care “s-a jertfit” în timpul marii greve de la Atelierele C.F.R. Griviţa din februarie 1933, strângând în pumn până la ultima suflare celebra sirenă a fabricii,  se cunosc acum destule informaţii, care au scos adevărul la iveală. Propaganda comunistă a construit rapid celebra legendă în deceniul 5 al secolului trecut, inoculată pregnant în manualele de istorie dar şi în structura fizică urbană a multor oraşe, prin (re)denumirea unor străzi, şcoli, spitale, cămine culturale,  întreprinderi,  cinematografe sau confecţionarea unor “monumente” de for public (statui, busturi).

            Dispariţia treptată a marelui mit, încă din timpul lui Nicolae Ceauşescu, a însemnat şi ştergerea tacită din istorie, împreună cu toate artefactele şi toponimele legate de idolul unei generaţii de elevi. În Bacău, după revoluţie,  i s-a şters numele de pe o stradă, care a fost redenumită sugestiv, “22 Decembrie”. A rămas prezent însă prin statuia care îl reprezintă în plin exerciţiu, de pe un postament hidos şi strâmb, ca multe din paginile contrafăcute ale istoriei noastre, ştiute sau neştiute.

Vremea bună de la Colegiul "N.V. Karpen" Bacău

             Bacăul se poate lăuda cu o nouă staţie meteorologică, gândită după toate cerinţele metodologice. 

            Graţie unui ambiţios proiect, care permite măsurarea dar şi înregistrarea automată a valorilor principalelor elemente meteorologice, elevii colegiului se pot familiariza cu instrumentarul şi metodele de analiză specifice, putând face observaţii sistematice şi analize în timp util. Dincolo de importanţa didactică, proiectul poate evolua în timp spre valenţele cercetării ştiinţifice,  prin completarea lui  şi colaborarea cu instituţii specializate de profil.

Planul Bacăului la 1939

        Unul din puţinele planuri ale oraşului din care putem extrage informaţii importante legate de  evoluţia teritorială, este cel întocmit în anul 1939. Vă las plăcerea de a descoperi fizionomia Bacăului de acum 7 decenii...

Bacăul de altădată

           O serie de imagini inedite cu Bacăul de altadată puteţi găsi pe net accesând
http://publikartis.wordpress.com/bacaul-orasul-vechi/.
        Acestea se adaugă imaginilor oferite de cărţile poştate aparţinând colecţionarilor Mihai Ceucă şi Ioan Catană sau de excepţionalul filmul documentar al lui Vladimir Lucavetchi, în încercarea de a închega, din puţinul rămas, o moştenire imagistică  pentru necesare aduceri aminte ale unui trecut obscur şi luminos totodată, prin contradictoriul lor. 

Foto: prelucrare grafică a bisericii armeneşti din Bacău,  unul din multele obiective dispărute de pe harta oraşului....

Cel mai vechi monument de for public al oraşului Bacău

             Cel mai vechi monument de for public al oraşului Bacău este reprezentat de bustul poetului Vasile Alecsandri  (foto 1). 

             Realizat din bronz,  în mărime naturală, cu detalii anatomice si vestimentare tipice sculpturii din secolul al XIX-lea, această creaţie artistică  aparţine sculptorului Wladimir Hegel (1839-1918). Iniţial monumentul avea "piedestal de piatră cioplită cu inscripţii pe toate laturile pietrei" si a fost instalat în anul 1897  în grădina publică, actualul Parc al Trandafirilor.  În prezent acesta se află, din păcate fara soclul de epocă, în faţa Colegiului Naţional "V.Alecsandri", clădire monument istoric (foto 2).

            Despre momentul instalării bustului ne povesteşte Costache Radu, în a sa monografie a Bacăului, publicată în anul 1906:

“În anul 1893 mai mulţi cetăţeni de toate categoriile se întruniră şi hotărâră a se ridica un monument marelui poet V. Alecsandri, fiind oraşul Bacău locul unde s-a născut. S-a ales un comitet sub preşedinţia domnului Gh. Răileanu, care să scoată liste de subscripţie şi să facă orice serbări spre a se aduna banii trebuitori. Tot cam în acelaşi timp, profesorul universitar, marele scriitor şi patriotul încarnat Vasile Alexandrescu Ureche dărui oraşului bustul în bronz al marelui bărbat de stat Mihail Kogălniceanu. În vara anului 1897 ambele busturi puse pe piedestale de piatră cioplită, cu inscripţii pe toate laturile pietrii, au fost aşezate: a lui V. Alecsandri în grădina publică şi a lui M. Kogălniceanu la colţul grădinii primăriei (foto 3, foto 4). 

Foto: bustul poetului Vasile Alecsandri amplasat în curtea C.N. "V. Alecsandri" Bacău şi în Parcul Trandafirilor (1962) - colecţia ing. Mihai Ceucă

      
Tot atunci se făcu şi inaugurarea lor prin o serbare demnă şi frumoasă. Din partea guvernului a fost Ministrul Domeniilor, Anastasie Stolojan, a mai fost domnul Ionel Grădişteanu, delegaţiuni de studenţi din Iaşi şi Bucureşti şi mai toţi cetăţenii Bacăului. S-au ţinut discursuri de către: domnul ministru Grădişteanu, preşedintele comitetului, studenţi şi de mulţi cetăţeni. Până noaptea târziu oraşul a fost într-o mare animaţie.”

            La sfârşitul anului 2007, în  parcul George Bacovia, a fost instalată o copie a bustului lui Mihail Kogălniceanu (foto 5), în amintirea momentului când ambele  lucrări au adus Bacăului un plus urbanistic, estetic şi identitar. 

A venit primăvara!

Se pare că de data aceasta chiar a venit primăvara, iar ghioceii sunt vestitori veridici!

Grădina publică şi Parcul Trandafirilor din Bacău

O mică comparaţie între grădina publică a anului 1938 şi ce a mai rămas din ea astăzi, prin actualul parc al Trandafirilor din centrul oraşului...

Clic pentru mărire

Bacău from above

Am început să privesc oraşul de sus, încercând să-i (re)descopăr frumuseţile. Nu pentru că mi-aş fi cumpărat elicopter, cum ne-a sfătuit preşedintele Băsescu astăzi, ci datorită unei dureri de cap mult mai terestre...

Centrul nostru şi centrul altora...

         Câteva repere comparative ale structurării şi funcţionalităţii zonelor centrale din trei oraşe româneşti, cu evoluţii urbanistice diferite, dar totuşi circumscrise unor moşteniri istorice cu specificităţi convergente.