 |
| 7 februarie 2011 |
Catedrala domină centrul oraşului prin dimensiuni cu totul impresionante: suprafaţă 1706 mp, 81 m lungime, 36 m la abside, capacitate maximă 5000 persoane, o înălţime de 70 m (63 m înălţime la nivelul turlei principale, la care se adaugă şi crucea principală, înaltă de 7 m), depăşind altitudinal orice construcţie civilă din municipiu. Într-o „carte a recordurilor” s-ar situa pe locul IV, după fosta catedrala ortodoxă „Sfânta Sofia” din Istanbul, catedrala nouă din Moscova şi cea din Parnas (Grecia).
Piatra de temelie a fost pusă în anul 1991, de către PS Episcop Ioachim Vasluianul, ierarh care îşi doarme somnul de veci într-una din criptele special amenajate la demisolul catedralei.
La subsol, pe două nivele, au fost proiectate mai multe spaţii: Biserica Naşterii Maicii Domnului, pavilion expoziţional, sală de conferinţe, depozit de carte, adăpost de apărare antiaeriană, spaţii administrative. Stilul arhitectural este unul de factură florentină, cu interferenţe contemporane. Interiorul este în forma de navă, fără pilaştrii de susţinere, oferind impresia unui volum de mari dimensiuni, cu o deschidere în arcele triumfale de 25 de metri. Cupola din naos are o deschidere de 24 de metri, mai mult decât jumătate din cea a Sfintei Sofia din Constantinopol (40 m). Lucrările impresionante la edificiul de cult au început la 10 m sub pământ, echivalentul unui bloc cu trei etaje. Zidurile de beton ating pe anumite tronsoane o grosime de un metru.
 |
| 29 iunie 2005 |
Cele 18 clopote sfinţite la 29 iunie 2007, au fost executate la Innsbruck de cea mai mare firmă de specialitate din Europa, compania austriacă Grassmayr Glockengreisser, fiind cele mai mari care au fost realizate în Europa de Est în ultimii 50 de ani. Clopotul cel mare are aproximativ doi metri în diametru şi o greutate de 4,2 tone. Sistemul computerizat de comandă al clopotelor permite interpretarea a circa 1000 de partituri muzicale.
Crucile lăcaşului de cult au fost sfinţite la 7 septembrie 2008. Ele au fost realizate din inox cu unele elemente aurite, la firma Constructii Utilaje Speciale (CUS) Bacău. Crucea principala are 7 m înălţime, o deschidere a braţelor laterale de 4,20 m, şi o greutate de aproape 2 tone.
Pentru alte comparaţii, redăm mai jos câteva recorduri în domeniu, preluate de pe www.newschannel.ro:
- Manastirea Sapanta, judetul Maramures, are o inaltime de 75 de metri si este cea mai inalta biserica de lemn din lume.
- Biserica cu hramul I"ntrarea in Biserica a Maicii Domnului" din Bârsana, Maramures, a fost, pana nu demult, cel mai inalt lacas de cult din lemn din Europa, avand 62 de metri.
- Biserica Neagră din Brasov, cea mai mare din Romania, are o lungime de circa 90 de metri, iar inaltimea turnului la cruce de 65 de metri.
- Catedrala "Sfanta Treime" din Baia Mare, in curs de constructie, va atinge 70 de metri.
- Catedrala Ortodoxa din Focsani va avea o suprafata desfasurata de 1.650 de metri, o lungime de 44,9 metri, latimea de 29,9 metri si inaltimea de 43,5 metri.
- Simbol al crestinatatii si considerata mult timp cea mai mare biserica din lume, Sfanta Sofia din Constantinopol are un dom de 55 de metri de la sol si un diametru de 31 de metri.
- Cea mai inaltă biserica ortodoxa este Catedrala “Iisus Hristos Mantuitorul” din Moscova, a carei inaltime ajunge la 102,1 metri. Distrusa de Stalin, ea a fost reconstruita in 1993 si a costat peste 150 de milioane de dolari.
- Biserica “Sf. Sava” (Svetog Save) din Belgrad are inaltimea de 70 de metri, iar crucea aurita de pe turla principala, 12 metri.
 |
| 7 februarie 2011 |
 |
| 1 aprilie 2005 |
Vorbeam ieri despre dispariţia fabricii de confecţii ASCO, care mai are doar câteva zile până la ştergerea fizică din intravilanul oraşului. Ca un făcut, în această după-amiază am avut prilejul să urc la ultimul etaj dintr-o clădire nouă, situată pe Bulevardul Unirii. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr zicala cu vopsitul gardului versus leopardul. De pe terasa instituţiei mi s-a deschis privirii un peisaj demn de seria Terminator. Ştiam că fabrica de postav POBAC (fosta „Proletarul”) este în derivă totală, dar nu-mi imaginam situaţia actuală, cât se poate de …ruiniformă. O stare de fapt, care reargumentează, cinic din păcate, constatarea privind dispariţia grupării industriale din lungul Bistriţei. Ce s-ar mai putea spune? Cu peisajul acesta în faţă, ori sperăm la un amplu proces de remodelare urbană a zonei, ori începem formalităţile pentru deschiderea unui muzeu de arheologie industrială. Că de artefacte nu ducem lipsa în nici un caz…O cărămidă de aici, un bolţar de colo, o plasă sudată de dincolo...
