Bacăul citeşte pe 13 decembrie!

Se mişcă insula de agrement!

       Mult aşteptata modernizare a insulei de agrement a mai făcut un pas, prin hotărârea Consiliului Local  privind scoaterea din domeniul public a nouă corpuri de clădire, în vederea casării şi demolării lor. În acest fel se poate începe proiectul de reabilitare şi modernizare  care va aduce această îndrăgită locaţie de agrement a băcăuanilor la standarde moderne de echipare şi funcţionare.

            Investiţia, în valoare de 45 milioane RON (fără TVA), este finanţată prin Programul Operaţional Regional (axa 5.2) şi prin bugetul local, având ca obiectiv general dezvoltarea infrastructurii turistice, şi termen de finalizare anul 2012.

Macheta proiectului de modernizare a insului

            Proiectul vizează o utilizare a insulei de către toate categoriile de vârstă, prin amenajarea unor obiective care să îndeplinească o funcţionalitate multiplă: relaxare, agrement, activităţi sportive: Aquapark, spaţiu de joaca destinat copiilor (Kidsland), Skaterpark, zonă destinată sporturilor nautice, plajă de nisip, ponton de lemn  pe latura estică, terenuri sportive multifuncţionale cu posibilitatea acoperirii lor pe timp de iarnă, patinoar, perete escaladă, amfiteatru in aer liber, bibliotecă cu ceainărie, seră pentru plante ornamentale, cafenele, terase pentru petrecerea timpului liber, fântână arteziană, parcare supraetajată cu 65 locuri (foto).

         Un proiect mult dorit, cred, de către  majoritatea băcăuanilor, cu atât mai mult cu cât oraşul nu excelează în amenajări publice care să permită petrecerea timpului liber într-un decor verde, atractiv.

Insula de agrement

          În aşteptarea începerii efective a lucrărilor de amenajare, am o mică strângere de inimă: din suprafaţa totală a insulei, de 11,5 ha, spaţiul verde ocupă 8,6 ha, dominate de o vegetaţie specifică de luncă, din care nu lipsesc specii rare sau chiar ocrotite. Puţini cunosc că insula de agrement este declarată arie protejată prin H.C.J. Bacău nr. 18/1995.  Nu aş dori ca în final, prin modificarea succesivă a proiectului, să ne trezim doar cu mici ochiuri de verdeaţă, pierdute printre crâşme şi suprafeţe betonate, doar aşa, ca să ne „dezvoltăm infrastructura turistică”…

Despre apa "Made in Bacău"

       Săptămâna aceasta a fost inaugurata noua staţie de tratare a apei din municipiul Bacău. O investiţie de 7,5 milioane euro, finanţată din fonduri europene, începută acum cinci ani şi amplasată pe Dealul Baraţi (comuna Măgura) pentru a permite ca apa să ajungă gravitaţional în oraş.  O realizare importantă pentru toţi locuitorii urbei, având în vedere că vechiul procedeu de tratare a apei, prin simpla clorinare, a fost înlocuit cu unul complex, se spune de ultimă generaţie, dotat cu decantoare, echipamente de coagulare - flocurare, unitate de pretratare, filtre gravitaţionale rapide cu nisip, echipamente de dozare şi postclorinare. Capacitatea maximă de tratare este de 730 l/s (63000 mc/zi), oferind perspective îmbucurătoare de a avea cu toţii o apă cu adevărat potabilă, cât mai apropiată de parametrii sursei principale de alimentare a municipiului, lacul de acumulare de la Poiana Uzului (foto).

            Nu împărtăşeşc însă în totalitate optimismul afişat la inaugurarea investiţiei: “Odată cu această investiţie, consumatorii noştri vor beneficia de o apă de calitate.”, „Problema apei în Bacău este ca şi rezolvată”. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: până la robinet, apa tratată de la Baraţi trebuie să fie preluată de bătrâna reţea de alimentare a oraşului. Caut într-un document oficial şi ce găsesc: lungimea totală a conductelor pentru transportul apei potabile este de 324,5 km. Doar 147 km au fost executaţi după anul 1980, starea conductelor fiind considerată  deteriorată într-un procent de 58%.  Cu alte cuvinte, va mai curge ceva apă pe Bistriţa până vom bea lichidul inodor, incolor şi insipid…

Podu Turcului şi PATN: universuri paralele

      De la Bucureşti o nouă veste pe care o putem cataloga ca vizionară. A fost aprobată desfiinţarea Judecătoriei Podu Turcului, alături de alte 14 judecătorii din ţară, precum şi a parchetelor de pe lângă acestea. Explicaţia oficială: volum mic de activitate, care ar necesita eficientizarea instanţelor judecătoreşti.  Va urma o rearondare a localităţilor către Bacău, determinând într-o măsură şi mai mare aglomerarea instanţelor din municipiul reşedinţă de judeţ. În felul acesta locuitorii din sud-estul judeţului vor fi nevoiţi să bată cale lungă pentru rezolvarea şi celor mai simple probleme juridice, după principiul selecţiei naturale:”cine doreşte să vină în Bacău vine, cine nu, nu”.

     Dincolo de acest major disconfort creat populaţiei din zonă, se ignoră, în opinia mea, orice încercare coerentă de susţinere a zonelor rurale defavorizate. În Legea  nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional  (PATN) -  Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, zona Podu Turcului este încadrată, alături de alte 16 regiuni, în categoria zonelor „lipsite de oraşe pe o rază de circa 25 - 30 km, care necesită acţiuni prioritare pentru dezvoltarea de localităţi cu rol de servire intercomunală” (foto 1). 

În cazul nostru nu e vorba de 25-30 km, ci de 75- 80 km… Nu mai puţin de 1340 kmp (o cincime din suprafaţa judeţului), 20 de comune cu 176 de sate, pentru care ar trebui luate măsuri susţinute pentru ieşirea din ruralismul atât de pronunţat. 

       În acelaşi plan de amenajare, cele mai multe din aceste comune sunt trecute, pe bună dreptate, în categoria celor cu deficit demografic („comune în care s-au produs scăderi accentuate de populaţie în perioada 1966-1998, necesitând acţiuni de sprijin şi revitalizare” – foto 2). 

   În condiţiile în care Podu Turcului încerca cu greu să suplinească rolul jucat de un centru urban polarizator, care să difuzeze cât de cât accesibilitate la servicii specifice oraşelor, acum este obligat să renunţe la una din cele trei funcţii de rang superior unei simple comune, funcţii care permiteau târgului să deservească, de bine de rău, satele din lungul Berheciului şi Zeletinului: funcţia sanitară (spitalul), funcţia culturală (liceul) şi funcţia administrativ-juridică (prin judecătoria din localitate, acum desfiinţată…). În aceste condiţii, orice demers privind dezvoltarea Colinelor Tutovei devine redundant. Ce mai contează că de câteva decenii bune, geografii au evidenţiat clar necesitatea susţinerii unui centru polarizator în regiune? Ce mai contează dacă o decizie de moment poate obtura o şansă cât de mică de a scoate aceste sate din promiscuitate? Mai contează că avem un plan de amenajare a teritoriului cu putere de lege, care (caz fericit acum) are şi o fundamentare ştiinţifică?

Avem totuşi imagini street view!

Spuneam ieri că cei de la Google s-au grăbit, trecând şi Bacăul pe harta localităţilor cu acces la acest serviciu. Am aflat de la un prieten ieşean, maestru în sisteme informaţionale geografice, că avem ceva imagini panoramice, dar nu folosind site-ul Google Map ci aplicaţia software Google Earth (ultima versiune). L-am probat, e ok (foto). Sunt disponibile imaginile preluate urmărind şoseaua europeană E85 (Calea  Republicii, Strada Mărăşeşti, Strada 9 Mai) la care se adăugă extremităţile: Narciselor, Ştefan cel Mare şi Calea Moldovei. Fotografiile au fost făcute anul trecut, pe 4 noiembrie 2009, după cum indică afişajul panoului APM din zona Cascada.

Bacăul panoramic prin Google street-view?!

      Ieri Google a  lansat serviciul Street View România, prin care pune la dispoziţie imagini panoramice de 360 grade. Devenim astfel cea de a 27 – a ţară care posedă o astfel de facilitate cu multiple utilizări. Conform comunicatului de presă, într-o primă fază sunt disponibile imagini din 8 mari oraşe (Bucureşti, Arad, Oradea, Braşov, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu şi Constanţa), numărul acestora urmând să fie extins ulterior. Pe pagina de prezentare, cei de la Google s-au grăbit însă, trecând şi alte oraşe (inclusiv Bacăul) unde „este disponibilă în prezent aplicaţia” (foto 1). Cel puţin pentru Bacău, afirmaţia nu are în acest moment acoperire.

     Rămânem deci în continuare cu imaginile puse la dispoziţie de concurentul eXtreme Soft Group, firmă românească care oferă de aproape 2 ani prin proiectul „Norc” (http://www.norc.ro/street-view/) imagini panoramice din câteva zeci de localităţi (foto 2).

Post scriptum la politica demografică

         În România, conform datelor oficiale ale ultimului recensământ (18-27 martie 2002), proporţia persoanelor de 65 de ani şi peste era de 14,1%,  în timp ce tinerii reprezentau 17,3% din populaţia ţării. În aceste condiţii „presiunea” demografică pe care o exercită atât tinerii, cât şi vârstnicii (persoane potenţial inactive) asupra adulţilor (persoane potenţial active) oscilează în jurul a 50%, cu o uşoară tendinţă de scădere din cauza diminuării presiunii populaţiei tinere, ca urmare a scăderii natalităţii. Cu alte cuvinte, 20 adulţi susţineau economic aproximativ 9 persoane potenţial inactive, din care 4 vârstnici şi 5 tineri. O situaţie mai mult decât îngrijorătoare, cu efecte negative deja vizibile în planul asigurării necesarului de forţă de muncă, care susţine bugetul asigurărilor sociale.

            Valorile amintite, ca orice medie aritmetică, ascund însă numeroase discrepanţe mai puţin vizibile marelui public. Exemplific cu situaţia existentă la nivelul unei aşezări rurale din zona de influenţă imediată a municipiului Bacău. Favorizată deci de proximitatea unui centru urban polarizator, aflat la o aruncătură de băţ. Piramida vârstelor (foto) reflectă o inversare a celor trei mari categorii (tineri, adulţi, vârstnici), răsturnând configuraţia grafică clasică. Să ne întrebăm atunci care sunt realităţile demografice din zonele afectate de un profund ruralism, aflate la 60-70 km de cel mai apropiat oraş? Unde din spatele gardurilor pe jumătate dărâmate, mai zâmbeşte ştirb câte o mătuşică, la vederea vreunui vehicul pe roţi, care ridică colbul uliţei...Să prindă România  rădăcini... demografice ?!

Politica demografică românească sau despre cronica unei morţi anunţate

Problema diminuării duratei concediului pentru cresterea copilului a născut  zilele aceste ample discuţii pro şi contra atât la nivel politic cât şi  din partea societăţii civile. S-au oferit multe argumente şi contraargumente de ambele părţi, cu obiectivitate discutabilă, pe care nu doresc să le repun pe tapet. Cert este că nu s-a atins decât tangent esenţa posibilelor efecte pe termen mediu şi lung ale acestor decizii legislative asupra evoluţiei demografice naţionale. Nu s-a amintit că fragilizarea demografică este generală, consecinţă a unei tranziţii economie postdcembriste nenorocite. Că această fragilitate a cuprins şi regiunile care până de curând erau caracterizate de un comportament demografic tradiţional natalist (Moldova,  Maramureşul, Oltenia). Că procesul de îmbătrânire demografică este accentuat de migraţia internaţională. Că din 1992, bilanţul natural este negativ (foto), numărul deceselor depăşindu-l pe cel al naşterilor, situaţie întâlnită doar în perioada celor două războaie mondiale. Că înainte de 1989 populaţia României ajunsese la 23,1 milioane de locuitori...

Cine să aibă timp de semnalele de alarmă trase de specialişti? Un comunicat al Institutului Naţional de Statistică din luna iulie releva faptul că iunie 2010, populaţia României a scăzut de cinci ori mai mult decât în iunie 2009 (1891 persoane, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, când populaţia României s-a diminuat cu 371 persoane). Cină să mai aibă timp să analizeze structura pe grupe de vârstă a populaţie, a cărei piramidă grafică reflectă clar viitorul sumbru al dinamicii populaţiei ţării, aflate într-un evident declin. „Peste câţiva ani, vom fi şi mai bătrâni pentru că vine generaţia '68, boom-ul creat de celebrul decret, care va deveni populaţie inactivă, va ieşi la pensie. Iar din spate nu vine nimic", explica şeful Direcţiei de Demografie şi Recensământul Populaţiei din INS, Ştefan Trică. Specialistul descrie situaţia ca pe o piramidă inversă a vârstelor. „În loc să fie cu vârful în sus, e cu vârful în jos! Şi atunci cei care trebuie să-i susţină pe cei de sus sunt foarte puţini şi va fi un dezechilibru total. 1968 plus 65 de ani, când ies la pensie, înseamnă 2030. Atunci va fi catastrofa de pe lume!".Potrivit acestuia, previziunile din domeniul demografic fac referire la o populaţie de aproximativ 17 milioane în 2030, faţă de cea de 21,5 milioane din acest moment. „Încep să moară cam de două ori mai mulţi decât se nasc. Lună de lună, lună de lună, normal că se duce în jos. Diferenţa dintre născuţi şi decedaţi începe să fie foarte mare", comenta expertul, într-un interviu acordat cotidianului „România Liberă”, în această vară.

            Argumentul că nu putem oferi facilităţi legislative mai bune decât ţările europene mult mai dezvoltate mi se pare total nefondat. Şi acestea sunt afectate de un bilanţ natural negativ. Însă deficitul este compensat prin aport migratoriu. Noi suntem o ţară repulsivă, neatractivă, unde puţinii emigranţi pierduţi prin halta mioritică, nu vor reuşi să suplinescă deficitul de populaţie activă şi ocupată.  Ele sunt susţinute de resurse naturale şi tehnologice pe care noi nu le avem. Cea mai importantă resursă este doar resursa demografică, care ne poate oferi un viitor. Din această perspectivă, ar trebui cu adevărat să existe o politică natalistă extrem de consecventă. Nu doar la nivel scriptic, ca o simplu „obiectiv strategic”  din n „programe de dezvoltare” de care România nu a dus lipsă după 1990. Ar fi necesare acţiuni legislative clare, la nivel social, sanitar, educaţional, care să aibă efecte vizibile în plan demografic. Nu spun că nu ar fi necesare sacrificii bugetare. Beneficiile ar fi inestimabile pe termen lung. Neşansa lor este că nu pot crea, însă, pe moment, avantaje nefiscalizate, numai bune să intre în diverse buzunare. Şi cum de două decenii pe la noi primează mai mult interesele personale sau de grup, îmi vine în minte bancul acela cu stinsul luminii şi închisul uşii. Întrebarea ar fi când. 2030, 2050? De parcă chiar ar conta. Important este că politica demografică românească este considerată prioritară. Ca şi educaţia. Ca şi sistemul sanitar. Ca  şi atâtea altele care mă fac să cred că şi paralela de 45° latitudine nordică ar trebui să o considerăm prioritară. Nu de alta, dar să nu ne facă şi ea figura într-o zi.

Parcul Olimpic prinde contur

      Lucrările la noul parc - despre care am vorbit pe larg în postarea de pe 11 noiembrie -  se desfăşoară într-un ritm alert, după cum am observat zilele trecute. Se lucra simultan, la amenajarea spaţiului de promenadă dintre Sala de Atletism  şi Sala Sporturilor, precum şi în zona fostului Parc „Divertis”. Au fost trasate aleile de acces, au fost plantate grupuri de conifere, a fost schimbată şi completată instalaţia de iluminat public. Un stil de amenajare care se conturează ca mixt, în care geometrismul formelor şi volumelor este completat de trei alei cu traseu liber, asemănător cu cel folosit în proiectarea Parcului Catedralei. Rămâne de văzut cum va fi gândit modul  de armonizare a elementelor naturale cu cele artificiale, în vederea realizării  unor efecte decorative.

Ultima şansă

  Locaţia: insula de agrement din municipiul Bacău.

       Probabil patronul stabilimentului cu o siglă atât de motivantă pentru plaiurile noastre mioritice cunoştea prima lege a supravieţuirii: să nu gândeşti. Iar dacă totuşi nu te poţi abţine, atunci obişnuieşte-te să taci. Şi dacă ţi-e imposibil să taci, nu-ţi mai rămâne decât ultima şansă: să spui invers decât ai gândit...