Bacăul în oglinzi secante

       Un articol recent descoperit de dl. ing. Mihai Ceucă în ziarul Steagul roşu, ediţia din .31 decembrie 1957. Merită lecturat, lăsând deoparte şabloanele proletare ale unei epoci impregnate de stalinism...

Oraşul dintre A şi B

      Orașul este un mijloc pentru un anumit stil de viață. Poate fi un ecou la ceea ce ne dorim, se poate schimba și o poate face in mod spectaculos, fără a repeta greșelile făcute de Occident acum 50-60 ani. Orașul se poate împrieteni cu automobilele și cu pietonii, dar niciodată în același timp, era o zicală a vremurilor trecute. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Nu și la noi, unde persistăm în aceeași paradigmă eronată. Micșorăm pietonalul pentru a face cât mai mult loc Măriei Sale Motorizate. Trotuarul văzut doar ca spațiu minimal de deplasare necesară între două puncte, A și B, golit de alte funcțiuni și interacțiuni caracteristice unui oraș prietenos cu oamenii...

Zona Metropolitană Bacău: reconfigurări spaţiale şi demografice

        După o lungă perioadă romantică, în care problematica zonelor metropolitane  a fost conturată diafan în legislaţie (a se vedea Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi), permiţând o multitudine de asocieri  bizare de UAT-uri pe plan local (a se vedea şi cazul Bacăului), a trebuit să vină pandemia pentru a avea o lege a zonelor metropolitane, impusă de necesitatea restricţionării circulaţiei persoanelor (Legea  nr. 246 din 20 iulie 2022). O lege care trebuia să devină funcţională de două decenii încearcă acum să refacă timpul pierdut, deşi una dintre principalele probleme (delimitarea acestor zone) a fost făcută mecanic, fără să se ţină cont de intensitatea relaţiilor multiple, existente între oraş şi teritoriul său periurban.

Sub forma impusă de lege, cele 25 de unităţi administrativ-teritoriale componente ale ZMBC însumează  o suprafaţă de  1084,71 km, reprezentând 16,3% din suprafaţa judeţului Bacău. Distanţele între localităţile aflate la extremităţi depăşesc 30 km: 39 pe axa vest-est, între Scorţeni şi Buhoci, 41 km pe axa nord-sud (Climeşti – Faraoani), 54 km între Ţârdenii Mari (comuna Blăgeşti) şi Gioseni (NV – SE) şi 62 km între Brad (comuna Negri) şi Poiana (comuna Livezi), pe traseul NE-SV. Faţă de reşedinţa de judeţ, majoritatea localităţilor se incadrează în izocrona de 30 de minute, cu excepţia extremităţilor de nord şi de vest ale zonei metropolitane.

Populaţia rezidentă la ultimul recensământ este de 242597 persoane, ceea ce reprezintă peste 40% din populaţia întregului judeţ. Cea mai mare densitate caracterizează municipiul Bacău (3150,8 loc/kmp) şi prima coroană de UAT-uri (145,1 loc/kmp). 

    Faţă de recensământul anterior (2011) se remarcă o uşoară creştere numerică a populaţiei zonei metropolitane. Doar zonele metropolitane Iaşi şi Braşov au mai reuşit această performanţă demografică (v. figura de mai jos), un atu care (cel puţin pentru ZMBC) are şanse reduse să se menţină pe termen mediu şi lung, în condiţiile în care comunele limitrofe reşedinţei de judeţ  (care au avut cel mai mare câştig demografic) nu vor reuşi să facă paşi reali pe drumul modernizării edilitare.

Sursa: Pe cifre

Din punct de vedere economic,  prima centură  concentrează cea mai mare parte a firmelor (61%), a cifrei de afaceri (68%) şi a numărului de angajaţi (67%). Se remarcă comunele  Hemeiuş (705 mil lei cifră de afaceri), Letea Veche (401,8 mil. lei), Nicolae Bălcescu (235 mil. lei) şi Mărgineni (221 mil. lei), conform datelor publicate de topfirme.com pentru luna decembrie 2022.

    La nivel de localitate, dinamica 2011-2021 prezintă discrepanţe notabile, după cum pot fi observate în graficele de mai jos.

Pe aceeaşi temă: Zona metropolitană Bacău, Fata Morgana din centrul Moldovei

Cel mai frumos 1 octombrie din Bacău...

 Pentru câteva zile, Bacăul vibra la unison...

Sursa fotografiilor din colaj: "Steagul Roşu", ediţiile din 2 şi 3 octombrie 1971

Vezi şi: Printre cronicile unui eveniment aparte: dezvelirea statuii poetului George Bacovia (1971)

Fotodocument: statuia poetului George Bacovia în anul 1971

Picătura chinezească a verdelui băcăuan...

     În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...O simplă exemplificare: str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).

Comparaţii termice de iunie

   Până acum, cea mai caldă zi din luna aceasta a fost 19 iunie, când la staţia ANM din Bacău s-au înregistrat 32,8 C. Valoarea aceasta are toate şansele să fie depăşiţă în acest week-end, dar nu despre asta vorbim acum. Graficul de mai jos surprinde comparativ evoluţia temperaturii în ziua menţionată la staţia oficială şi la o staţie din zona suburbană aflată la sud-est de municipiu, în comuna Letea Veche, unde termometrul a urcat până la 33,1 C.  Concluzia este simplă şi arhicunoscută: sunt mult mai plăcute serile, nopţile şi dimineţile din mediul rural în perioadele caniculare...

Începuturi: Aleea Parcului în anii `60

Deceniul VII al secolului trecut. O imagine deosebită prinde viață prin colorizare digitală. O întreagă lume de poveste și de povestit: Aleea Parcului și Parcul Libertății...

Primăvara băcăuană

 Acele momente din an când natura împodobește orașul cu cel mai minunat caleidoscop al renașterii...

Surpriza de la Curtea Domnească

 Era şi timpul...

Şapte primăveri în parc

Au fost şase primăveri în care am avut tot atâtea motive de bucurie pentru a ne sărbători parcul. Am plecat de la o idee şi am strâns alături oameni deosebiţi şi momente de suflet. Au fost şase primăveri în care, prin eforturi proprii, am creat o stare: starea de parc. În martie 2022, la patru ani de la prima încercare, am reuşit să oficializăm ziua de 22 martie. „Un 22 martie cu bucurie și speranța că Bacăul nostru identitar va deveni mai bogat. Povestea parcului este o filă importantă a prefacerilor urbanistice din ultimul secol. Inima verde a orașului merită recunoaștere, atenție, repere. Un gest simbolic pentru neuitare, pentru spiritul locului, dar și pentru speranța unui oraș mai verde”, aveam să declar, cam euforic şi naiv, într-un interviu din presa locală.

Şase primăveri, şase momente de bucurie pentru băcăuanii care au venit în parc la îndemnul iniţiatorilor

A venit şi cea de a şaptea sărbătoare. Am crezut de cuviinţă ca aceasta să fie mai aparte: un moment de reflecţie, un feed-back dar şi un moment al lucidităţii. Această zi nu este sărbătoarea unor zănatici (doi, trei, câţi or mai fi), ci a unei întregi comunităţi. Într-un oraş vivant, o scânteie este preluată de administratorii cetăţii, este cultivată şi promovată durabil. În oraşul meu, acest lucru este peste putinţă: tu centrezi, tu dai cu capul, vorba chibiţului. Un asemenea moment nu este un hatâr făcut unor nebuni fără de linişte, nu este subiect pentru jocuri politice sau pentru creşterea vizibilităţii unor fotolii. S-a înţeles ce înseamnă 22 martie pentru băcăuani, pentru oraş? Asta am vrut şi noi să vedem, urmărind, într-un format tip silenzio stampa, gradul de implicare sau măcar de reamintire a unui reper din istoria urbanistică a oraşului. A existat vreun interes din partea actorilor comunităţii, acei actori plătiţi pentru a zidi şi nu a şterge cu indiferenţă? Avem vreun feed-back din partea vremelnicelor personaje care se bat cu pumnul în piept, aruncând din jobenul demagogiei şi ipocriziei esenţe tari, precum dezvoltare, modernizare, durabilitate, ataşament, proiecte, viitor, moştenire, patrimoniu, viitor?  La final de zi am putea trage o linie, dar nu prea avem ce contabiliza…Trist, foarte trist.

Mi-am spus că astăzi nu voi mai traversa parcul la pas. O fac din ce în ce mai rar, de altfel. Oricât aş căuta renaşterea primăverii în micile detalii ale naturii vegetale, natura umană te izbeşte dureros prin ceea ce a lăsat în urmă, an de an. Dar nu poţi să nu vizitezi un om bolnav, să nu-i aduci măcar o vorbă de alin în clipele lui grele. Aşa că nu am rezistat: chemarea a fost prea puternică. Pentru că din aceste fire nevăzute ale ataşamentului pentru o idee, pentru un loc, pentru oraşul natal, eu, tu, altul, putem ţese şi duce împreună mai departe povestea parcului, aşa cum a fost ea gândită de înaintaşi. Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, spunea nemuritorul Nichita Stănescu. Iar inima verde a Bacăului a avut, sunt convins, ursitoare care să o păzească de rele şi să-i alunge toate aritmiile, indiferent de vreme şi de vremuri...

 La Mulţi Ani!

Parcul Cancicov, 22 martie 2024. 

Modernizare cu drujba în Parcul Cancicov...

 Paradoxul modernizării, varianta Bacău: să vorbeşti despre modernizare într-un oraş în care deficitul de spaţiu verde este cronic.. Detalii aici.

16 martie 2024: o nouă zi neagră din istoria recentă a parcului

De ce?

Harta magnoliilor din Bacău: o invitaţie pentru primăveri inflorescente

 

Simbol al frumuseții și nobleții florale, magnolia este o specie aparte, cu o valoare decorativă deosebită. Perioada de înflorire, desfășurată de la începutul primăverii până la finalul verii (în funcție de specie și specificul climatic), aduce în orice oraș o pată de culoare plină de șarm și optimism. Anul trecut am putut vedea în București o adevărată emulație creată în jurul unor explozii florale care au generat mici pelerinaje, grație unei iniţiative minunate, aparținând Dianei Robu. M-am decis să nu mai pierd o nouă primăvară și să preiau ideea pentru orașul nostru. Printr-un proiect colaborativ, putem contura împreună harta magnoliilor băcăuane și putem țese poveștile din spatele lor, bucurându-ne de spectacolul anual al dinamicii înfloririi. Într-o lume tot mai grăbită, farmecul acestor inflorescenţe ne poate jalona traseele prin primăverile orașului, oferindu-ne clipe de răgaz și bucurie.

Harta magnoliilor din Bacău - fenofaza timpurie (8 martie 2024),

 la câteva zile de la începerea demersului nostru.

Vă invit așadar la o mică vânătoare urbană, prin completarea hărții cu noi adrese și surprinderea fotografică a momentului de grație, primăvară de primăvară. Grupul dedicat de pe Facebook vă stă la dispoziție, preambul virtual al micilor frumuseți vegetale trecătoare, dar importante pentru spiritul unui oraş care îşi doreşte să fie cunoscut şi altfel decât prin clasicele clişee bacoviene...

HARTA poate fi vizualizată dând click AICI. Începutul este promiţător 💚

Pe aceeaşi temă: Raiul magnoliilor băcăuane, Magnolia, un simbol al frumuseţii..., Nu are nevoie de reclamă: magnolia lui Bacovia, Frumuseţea unei magnolii "necunoscute"

Verdele răcoritor: aliatul orașelor împotriva temperaturilor tot mai ridicate

    Un recent studiu exhaustiv, coordonat de un colectiv al Institutului pentru Sustenabilitate al Universității Surrey (Marea Britanie), evidențiază importanța diferitelor  categorii ale infrastructurii verzi și albastre în reducerea temperaturilor din orașe.

Infografic: Efectele potențiale de răcire ale infrastructurii verzi-albastre în cele zece categorii selectate în studiul Urban heat mitigation by green and blue infrastructure: drivers, effectiveness, and future needs (sursă: Prashant Kumar).

Heterotopii urbanistice

 Spunea Michel Foucault: Consider că viitorul noi îl facem. Viitorul este felul în care noi reacţionăm la ceea ce se petrece, este modul în care noi transformăm în adevăr o mişcare, o îndoială. Dacă vrem să fim stăpâni peste viitorul nostru, trebuie să ne punem în mod fundamental problema zilei de azi.

Rămăşiţe...sportive

     Rămăşiţe dintr-o fostă bază sportivă de excepţie pentru anii ’70 – ’80 şi zonă verde proiectată organic în prelungirea Parcului Libertăţii. Atunci făceam opturi cu bicicleta prin Orăşelul Copiilor, aplaudam fantasticele meciuri ale unei mari campioane naţionale şi europene, Ştiinţa Bacău, jucam tenis sau aşteptam pe stadion nume celebre de la Steaua şi Dinamo. Acum mai trec pe acolo doar pentru vreun curs festiv, rarisime evenimente culturale sau dacă mi se face poftă de ceva brănzeturi aduse lunar de o familie de năsăudeni la un târg  cu profil ambiguu, dar intitulat pompos: EXPO. Perspectiva bird's-eye încearcă să atenueze cu detaşare compoziţia dizarmonică, dar fără mare succes. Timpul cerne, urbea se schimbă. Anticii aveau dreptate: Tempora mutantur, nos et mutamur in illis...Timpul se schimbă și noi ne schimbăm odată cu el.

Pădurea Șerbănești: locul în care natura te face să uiți rapid de oraș

 Cel mai fain loc de pe teritoriul administrativ al municipiului Bacău în care natura mai pulsează pe alte ritmuri decât cele citadine. O adevărată comoară care trebuie conservată și ocrotită pentru generațiile care urmează.

Paharul

    Acum patru ani. Veneam dintr-o hoinăreală foto, încercând să alung ghemul de gânduri apăsătoare, nedefinite. Contrar obișnuinței, schimb traseul și urc spre terasa de la restaurantul din Parcul Trandafirilor. Pe atunci unitatea încă mai funcționa în formatul cunoscut de generații.  Ceva parcă mă trăgea de mânecă, și nu era apusul care se prefigura în culori aprinse. Cu chiu, cu vai, mă hotărăsc ce să comand, rămânând nehotărât în picioare. Pozez fără chef paharul și jocul ultimelor raze. Mă felicit totuși pentru alegerea culorii lichidului, dar strâmb din nas la gustul nefamiliar. Vraja rămășițelor zilei plutea suspendată și încercam să mă agăț de ea și șă o iau cu mine. Cobor. Același sentiment ciudat avea să mă urmărească însă tot drumul. Nu peste mult timp, pandemia avea să blocheze o lume întreagă într-un vis urât, iar imaginea apusului din acea seară de februarie m-a urmărit în valurile de lockdown. Avea să fie ultimul pahar cu apus inclus, dar atunci nu știam sau poate că refuzam să cred.  Pe drum am șters toate pozele făcute, nemulțumit de rezultatul obținut. Am revenit totuși asupra uneia, pescuind-o din coșul de gunoi virtual. E cea de față. Și privind-o astăzi, reevaluez acel asfințit și niște versuri dintr-o melodie celebră: There is a crack, a crack in everything / That’s how the light gets in...

    Coborând cu picioarele pe pământ😁, îmi zic după modelul pragmatic american: shit happens...

Banca

 În general, la noi banca citadină nu face parte neapărat din acel „joie de vivre” ce caracterizează societățile occidentale dezvoltate. 

        Chiar și marile orașe din România banca pare să aparține celor două etape opuse  ale vieții (începutul și sfârșitul), având între ele o utilizare impusă doar de necesitate. Slaba utilare cu acest mobilier urban, lipsa esteticii și a ergonomiei, raritatea evenimentelor publice, convivialitatea fragilă a citadinului o transformă mai degrabă într-un fel de moft interstițial lipsit de substanță și reper cronologic, de afectivitate sau de atractivitate in situ. Pentru multe generații,  banca a reprezentat și încă mai reprezintă cel mult o scurtă ședere între două puncte pe un traseu lung, legatul unui şiret, rar reprezintă o formă de relaxare de lungă durată, de interacțiune socială sau punct de stație pentru a admira peisajul citadin. Îndrăgostiţii sunt cei care mai fac notă discordantă. Ecosistemul om-bancă își infuzează vitalitatea din calitatea spațiilor publice, dar și dintr-o cultură a interacțiunii cu tine și cu necunoscutul de lângă tine. Pentru mulți aflați în mișcare, apăsând pedala de acceleraţie,  inșii de pe bănci par amorfi, fară chip, uneori invizibili, mai ales atunci când sunt încadrați superficial în categorii indezirabile: vagabonzi, cerșetori, bețivi, drogați, bolnavi, bătrâni, "pierde-vară". Băncile reprezintă locuri centrale în ţesutul urban prietenos sau disfuncţional. La fel ca şi peroanele de gară, ele spun poveşti, aluvionând şi condensând trăiri, evenimente, amintiri. Oraşele au nevoie de bănci pentru a nu-şi pierde urbanitarea. Între Forest Gump și Afterlife sunt mult mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere…

Lacul Bacău II (Șerbănești): suflul naturii în oraș

Astăzi sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând astfel în calendarul acțiunilor ecologice semnarea, în anul 1971, a Convenției Ramsar, un tratat internațional adoptat, sub egida UNESCO, în orașul iranian cu același nume, situat pe malul Mării Caspice. România a devenit stat membru  din septembrie 1991, prin înscrierea Deltei Dunării pe lista siturilor convenției.

Cu această ocazie, ofer câteva imagini proaspete cu Lacul Bacău II (Șerbănești), arie de protecție specială avifaunistică (2005), zonă importantă de odihnă, hrană și cuibărit pentru speciile de păsări care migrează pe coridorul est-carpatic. Suprafața lacustră are o suprafață de 202 ha (216,9 ha după alte surse), fiind situată în totalitate pe teritoriul administrativ al municipiului Bacău. Lacul a fost inclus în situl Natura 2000 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești, devenind astfel parte a rețelei europene de arii protejate. Au fost inventariate peste 147 de specii de păsări, 34 de specii de mamifere, amfibieni, reptile şi 22 de specii de peşti.

Alte informații interesante:

-Lacul Bacău II face parte din sistemul hidrotehnic de amenajare complexă a Bistriței, fiind ultima acumulare din cele 13 hidrocentrale[1] care au format Calea de lumină a țării, proiect cu impact deosebit în strategia de electrificare a României. Deserveşte UHE Bacău II (30 MW putere instalată), fiind inaugurat la 7 decembrie 1966.

-suprafața lacustră are aproximativ 2300 m lungime, 600 m lăţime în zona barajului şi 900 m la coada lacului. Conform Centrului Regional de Ecologie Bacău, “adâncimea medie este de aproximativ 2 m, cu o adâncime de 6.5 m în zona barajului şi priza canalului de aducțiune. Relieful subacvatic este caracterizat prin praguri abrupte 1-3 m în zona centrală, insule acoperite ulterior de apă pe care s-au instalat comunităti vegetale de trestie şi papură, zone cu apă cu profunzimea de aproximativ 1 m pe care s-a dezvoltat salcia, ramasă parțial şi după inundarea lacului, în zona de vest, şi un platou cu adâncime constantă de aproximativ 1.5 m în partea estică. Lacul a suferit un proces de colmatare accentuat, aspectul actual fiind caracterizat de un mozaic de canale, insule, vegetație acvatică, ochiuri de apă şi zone cu luciu de apă deschis.”

-dintre speciile de păsări care pot fi observate pe luciul de apă sunt de amintit: lebăda de iarnă, lebăda de vară, uliul păsărar, acvila codalb (aceasta putând fi observată în perioada noiembrie-martie), uliu șorecar, egreta mică, stârcul roșu, stârci, rațe, chirighițe, pescăruși ș.a. Labirintul de insule și stuf din coada lacului constituie un adăpost ideal pentru speciile prezente aici tot timpul anului sau doar în perioadele de migrațiune.

---

[1] De menționat că din cele 12 hidrocentrale situate în aval de Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui), doar patru posedă lacuri de acumulare: Vaduri (150 ha), Racova (216 ha), Gârleni (233 ha), Bacău I (Lilieci) 262 ha  și Bacău II (Șerbănești) 202 ha.

O superbă imagine satelitară obținută de sateliții NASA înainte de apariția Google Maps...

 

 

 

 

Perspective aeriene: Slănic-Moldova printre fulgi de zăpadă

     Aceeaşi vale superbă, privită acum de la înălţime. Merită să revin cu un pasaj definitoriu: "Tot în acest judeţ se află cea mai frumoasă staţiune balneară din ţară, Slănic (Moldova), proprietatea Epitropiei Sf. Spiridon Iaşi, renumită pentru admirabilele sale poziţiuni şi excelentele izvoare minerale, având instalaţiuni cari rivalizează cu staţiuni similare din străinătate” (sursa: Anuarul „SOCEC”, Bucureşti, 1912).