Pe cercetătorul Alexandru Bănică am avut bucuria să-l
cunosc personal în luna decembrie, la o cafea matinală, din dorinţa comună
de a depăşi limitele convenţionale ale unor simple repere bibliografice
cunoscute. Domeniul apropiat al sferelor
de interes profesional, proiectele de viitor legate de Bacău (în câteva minute
mai numeroase şi mai argumentate ştiinţific decât în sute de pagini de
strategii teritoriale ale unor instituţii publice…), optimismul şi jovialitatea
m-au cucerit din primele minute, fapt pentru care am lăsat deoparte formalismele şi mi-au conturat
ideea acestui mic interviu, al doilea din categoria „interviul lunii”. Un
interviu pe care l-am considerat necesar şi oportun din cel puţin trei motive:
parcursul profesional, afecţiunea pentru locul natal (oraşul Bacău)
şi faptul că numele Alexandru Bănică este (încă) mai cunoscut la Iaşi sau Bucureşti decât pe meleagurile noastre.
Reporter: Domnule Alexandru Bănică, pentru început, ne-aţi putea
face o succintă trecere în revistă a parcursului dumneavoastră profesional?
Alexandru
Bănică: Am absolvit în anul 2003 Facultatea de Geografie şi Geologie din cadrul
Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi cu o specializare în Geografia umană. Având
şansa, pe parcursul ultimului an de facultate, a unui stagiu la Universitatea din Aarhus (Danemarca), unde am urmat un curs intensiv
şi interdisciplinar de Ştiinţa mediului, mi-am orientat eforturile de
înţelegere spre problematica extrem de stringentă a acestui domeniu şi am
absolvit ulterior un master denumit „Mediul actual şi dezvoltarea durabilă”.
Studiile doctorale pe care l-am urmat din 2007, tot la Iaşi, sub coordonarea şi cu sprijinul nepreţuit al d-nei
prof. univ. em. dr. Irina Ungureanu, mi le-am orientat pe un teritoriu comun al
geografiei urbane şi al geografiei mediului încercând să aprofundez, în
studierea unei mici aşezări urbane din judeţul Bacău, problematica mediului urban
şi a dezvoltării durabile. Ca absolvent de geografie m-am confruntat cu eterna
problemă a inserţiei pe piaţa de muncă, astfel că am încercat, rând pe rând
diferite variante fiind angajat fie în Iaşi, fie în Bacău în diferite domenii,
trecând de la agent de turism la consilier de mediu la Combinatul de Îngrăşăminte Chimice, de la profesor în învăţămâtul
preuniversitar la proiectant specializat pe probleme de mediu la o firmă de
profil (în ultima dintre cele amintite fiind ocupat, cu normă parţială, şi în
prezent). Din 2008 sunt cercetător la Academia Română – Filiala Iaşi şi, din 2010,
cadru didactic asociat la Departamentul de Geografie din cadrul
Facultăţii de Geografie şi Geologia a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi,
unde încerc să aprofundez, alături de studenţii mei, dimensiunile gândirii
sistemice din perspectivă spaţială.
R.: O
realizare cu adevărat notabilă, pe care o apreciez în mod deosebit este teza de
doctorat intitulată „Târgu Ocna: mediul urban şi dezvoltarea durabilă”, teză
care a fost recent publicată la Editura „Terra Nostra” din Iaşi (foto). Este practic lucrarea prin care indirect v-am cunoscut şi care a
reprezentat, în opinia unor prestigioşi universitari, un adevărat opus în
abordarea geosistemică de dată recentă a unei aşezări urbane. De ce aţi ales o
temă cu un grad atât de ridicat de dificultate (specific cercetărilor
integrate), de ce aţi ales oraşul Târgu Ocna?
A.B.: Este într-adevăr, cel puţin deocamdată, lucrarea
mea definitorie, chiar în condiţiile în
care o teză de doctorat concepută şi construită pe parcursul a mai puţin de
trei ani, nu mai poate fi, ca în trecut, o creaţie de maturitate ştiinţifică,
ci doar una trasare a unor repere conceptuale şi a unor direcţii de cercetare
pentru viitor. Tema generală a dezvoltării durabile mi s-a părut fascinată din
două motive: îmi dădea posibilitatea unei reflecţii holistice asupra realităţii
unei entităţi spaţiale văzută ca sistem de elemente interrelaţionate şi, în
acelaşi timp, reprezenta o provocare de a scoate acest concept din mlaştina
artificializantă a limbajului de lemn specific diverselor abordări
politico-administrative oficiale. De ce Târgu Ocna? Pentru că eram conştient de
faptul că, în timpul foarte limitat pe care îl aveam, era imposibil să cunosc
şi să analizez la nivelul de detaliu dorit un alt organism urban de mai mari
dimensiuni – aşa cum este de exemplu municipiul Bacău. Târgu Ocna s-a dovedit o
alegere inspirată din mai multe considerente: este o urbe cu o poziţie
admirabilă într-un spaţiu de tranziţie, confluenţă şi comunicare la limita
dintre Carpaţi şi Subcarpaţii Moldovei, cu o istorie fascinantă, un mic târg
minier care era în a doua jumătate a secolului XVIII al doilea oraş ca mărime
din Moldova după care a decăzut treptat şi mai ales în perioada comunistă când
expansiunea industrială impusă de la centru a Oneştilor (Gheorghe
Gheorghiu-Dej) l-a transformat într-o simplă aşezare-dormitor. În prezent,
acest „oraş al sării” pare o localitate re-născută, care şi-a păstrat o bogată
moştenire istorică şi culturală (este oraşul cu cele mai multe lăcaşe de cult
la mia de locuitori din România) şi care se dovedeşte (tot raportat la
populaţia sa redusă numeric, doar 12900 de locuitori în 2010) cea mai dinamică
aşezare urbană din judeţul Bacău din perspectiva economiei locale şi a
investiţiilor în infrastructura urbană. Este, dintre oraşele bacăuane, exemplul
cel mai bun de potenţială aplicare a conceptului de „slow city” –model de
dezvoltare urbană mai lentă, dar pe baze sănătoase, sustenabile, printr-o
relaţie armonioasă cu resursele locale, cu propriul trecut şi propria
identitate. Cu alte cuvinte: un oraş interesant! Ceea ce am incercat în această lucrare a fost
să ofer nu o descriere exhaustivă a problemelor legate de Târgu Ocna, în genul
utilelor, dar atât de criticatelor în prezent monografii geografice clasice (şi
plictisitoare?), ci să identific elementele esenţiale ale organismului urban,
să evidenţiez disfuncţionalităţile şi riscurile cu care se confruntă, încercând
să schiţez premisele favorabile sau defavorabile pentru o dezvoltare apropiată
de idealul durabilităţii.
R.: Pentru
cunoaşterea detaliată a aspectelor teoretice şi conceptuale, aţi analizat şi
documentele oficiale privind strategiile de dezvoltare urbană existente la
nivelul decupajului teritorial ales dar şi la nivelul întregii reţele urbane
din judeţul Bacău. Cum apreciaţi aceste documente, din punct de vedere al
diagnozele făcute şi al obiectivelor de dezvoltare prognozate la nivelul unor
orizonturi temporale mai mult sau mai puţin apropiate (2020, 2050 etc.)?
A.B.: Sigur că a trebuit sa parcurg
acest tip de documente, care, trebuie sa recunosc, nu au constituit niciodată
lectura mea favorită. Din fericire în privinţa aspectelor teoretice şi
conceptuale există o generoasă literatură ştiinţifică de specialitate – în
special internaţională – care poate ajuta la aprofundarea unor astfel de
problematici. Documentele de tipul strategiilor de dezvoltare urbană la care
faceţi referire pot fi folosite (în cazul elaborării unei lucrări ştiinţifice),
de cele mai multe, numai pentru simpla informare, pentru cunoaşterea unor
aspecte de ordin practic şi a viziunii autorităţilor locale asupra modului în
care trebuie să gestioneze problemele comunităţii. Ori ceea ce le lipseşte, în
afara acurateţii limbajului şi a organizării unui discurs unitar, este tocmai o
cunoaştere adecvată a conceptelor şi noţiunilor pe care le vehiculează şi o
metodologie de integrare a elementelor analizate, în acelaşi timp sistematica
şi sistemică. Se gândeşte îngust, sectorial şi de multe ori pădurea este
imposibil de distins din cauza copacilor. De aceea, diagnozele şi prognozele –
chiar bazându-se date pe cantitative şi calitative exacte – nu reuşesc să devină
cu adevărat realiste şi utile, iar îndeplinirea lor în orizonturile temporale
preconizate se dovedeşte a fi, de cele mai multe ori, un ideal irealizabil. Iar
excepţiile sunt, din păcate, prea puţine...
R.: Pentru că
aţi pomenit şi de acele disfuncţionalităţi, cum credeţi că s-ar putea pune în
aplicare la scara oraşelor băcăuane mult invocata dezvoltare durabilă? Ce pârghii
ar fi necesare pentru a vedea cu toţii schimbarea la faţă nu a României (cum
şi-o dorea Emil Cioran într-o carte memorabilă) ci măcar a spaţiilor noastre
citadine?
A.B.: Dezvoltarea durabila a
devenit un concept foarte contestat peste tot în lume pentru că este fie,
pentru unii, doar un paradox sau chiar o utopie (dezvoltarea, spun ei, este în
sine nedurabilă pentru că presupune utilizarea în exces a unor resurse, iar
echilibrul dintre societate, economie şi mediu este imposibil de atins), fie,
pentru alţii, o umbrelă prea mare sub care se poate ascunde orice. Se vorbeşte
tot mai mult de înlocuirea cu un termen mai puţin ambiţios: cel de rezilienţă,
dar consider totuşi că s-au făcut de la nivel global la scara locală numeroase
progrese de ordin practic/aplicativ, în ultimii 20 de ani, pentru putea
abandona pur şi simplu acest concept. La nivelul oraşelor, sisteme heterotrofe
care fagocitează spaţiul din jur şi în cazul cărora interacţiunile dintre
elementele componente sunt atât de complicate, dezvoltarea durabilă e cu atât
mai greu de atins. La noi conceptul de dezvoltare durabilă e doar acea umbrelă
de care vă spuneam: vorbim despre aceleaşi lucruri, documentele oficiale
strategice arată bine, dar acţiunile noastre sunt la fel de sectoriale şi fără
o viziune clară asupra ansamblului şi a mecanismelor lui de funcţionare. La
nivel politic şi administrativ e poate nevoie de ceea ce Mircea Eliade numea
„gândire gordianică” în privinţa organizării
spaţiului urban, de o mutaţie profundă, de o altă perspectivă asupra modului în
care lucrurile sunt planificate şi înfăptuite. Dacă ne referim la oraşele din
judeţul Bacău consider că trebuie gândit din dublă perspectiva: a echităţii
spaţiale a sistemului de aşezări judeţean şi a unei mai bune funcţionalităţi a entităţilor
urbane individuale printr-un planning adecvat. În primul caz dezechilibrul
dintre Valea Trotuşului, intens urbanizată (cel puţin dacă ne găndim că îi
aparţin 6 dintre cele 8 oraşe băcăuane, chiar dacă Dărmăneştii îşi merită cu
greu acest statut), Valea Siretului (monopolizată de reşedinţa de judeţ şi unde
se simte nevoia unui centru polarizator sudic – poate Răcăciuni sau Sascut,
care au mai avut acestă calitate) şi aria colinară ce aparţine Podişul Moldovei
(unde oraşele lipsesc cu desăvârşire şi unde se simte nevoia încurajării unor
centre polarizatoare ale unui spaţiu rural profund periferizat şi pauper). În
privinţa gestionării oraşelor, trebuie
mai bine integrate într-o viziune coerentă aspectele ce se referă la
conectivitatea infrastructurii (transporturi publice mai eficiente, drumuri mai
bune, dar şi parcările subterane, vitale pentru majoritatea oraşelor mari şi
mijlocii de la noi), de reabilitarea clădirilor valoroase, de construire în
acord cu principiile minime ale urbanismului (sau măcar ale esteticii
elementare), de regândire a cartierelor ca unităţi elementare ale identităţii
urbane sau de imbunătăţirea calităţii, extinderea, organizarea şi conectarea
spaţiilor verzi urbane. Schimbarea nu poate veni decât printr-o conlucrare mult
mai eficientă între autorităţile locale (cu pârghiile încă insuficient
utilizate reprezentate de fondurile europene şi guvernamentale), sectorul
economic (tot mai mult lovit de actuala criză) şi comunitatea locală (în
condiţiile necesarei reînvieri a spiritului civic). Coordonarea acţiunilor
acestor actori, înlăturarea voluntarismelor administrative preferenţiale,
găsirea căilor de înlăturare a dificultăţilor financiare în condţiile
existenţei unei viziuni comune asupra viitorului urban ne poate duce pe un drum
mai apropiat de idealul durabilităţii. Soluţiile ”tehnice” sunt mai uşor de
găsit şi implementat, dacă lucrurile sunt abordate din această perspectivă .
R.: Geografii
au posibilitatea de a-şi apropria spaţiile, locurile, supunându-le diferitelor
tipologii şi analize multicriteriale. Cercetările dumneavoastră de la Institutul de Geografie au şansa de a ieşi din sfera ştiinţifică şi
de a folosite pentru ceea ce au fost de fapt iniţiate: organizarea şi
amenajarea sustenabilă a spaţiului românesc, în sens larg? Aţi perceput că
aceste studii au fost şi vor fi utilizate la întreaga lor valoare factorii
politici şi administrativi, cei care au de fapt puterea de decizie?
A.B.: Din păcate, din experienţa proprie pot spune că
aceste lucuri se întâmplă mult prea puţin. Doar în cazul în care există
proiecte clar conturate de colaborare între autorităţi şi instituţii de
cercetare sau universitare pentru realizarea anumitor documente strategice
conexiunea se crează (Facultatea de Geografie şi Geologie din Iaşi a avut
astfel de proiecte). Cercetarea fundamentală, însă, este privită de prea mulţi
ca un domeniu cu o prea mică utilitate. Legătura dintre sfera cercetării şi cea
a „producţiei”, a administraţiei şi politicii este cu mult prea slabă. Factorii
politici şi administraţiile locale se cred deja cunoscători ai „situaţiunii” şi
stâpânitori ai adevărului absolut, astfel că studiile aprofundate nu reprezintă
pentru acestea decât o complicaţie
inutilă.
R.: Sunteţi într-o continuă mobilitate pe traseul
Bacău – Iaşi. Cum se vede Bacăul de la Iaşi şi cum se vede Iaşul de la Bacău, din perspectiva dinamicilor, structurilor şi
fizionomiilor specific urbane?
A.B: Într-adevăr, parcurg
aproape în fiecare săptămână drumul de la Bacău la Iaşi şi înapoi. Deşi comunismul a nivelat în bună
măsură mediul urban la noi, diferenţele dintre cele două oraşe sunt totuşi evidente
– şi asta nu în cartierele muncitoreşti cvasi-identice, ci în aria centrală şi
pericentrală. Bacăul, din nefericire, nu mai păstrază decăt extrem de puţin
(probabil sub 20%) din casele antebelice şi interbelice, în timp ce vechiul
centru a dispărut (aproape) total. Oraşul pare că a renunţat la cenuşiul
provincial de târg bacovian în urma unei sistematizări impersonale, alienante
şi care induce cu totul alte tonuri de gri. Iaşul, pe de altă parte, mai are
încă ceva din atmosfera „dulcelui târg”, are personalitate, la tot pasul clădirile
vechi readuc parfumul unor epoci demult apuse. Între oraşele româneşti, el este
un exemplu interesant, poate unic, de „rezistenţă prin (istorie şi) cultură”.
Dacă ne referim însă la situaţia social-economică de după 1989, dintre cele
două, Bacăul a părut până nu demult centrul mai dinamic economic cu o populaţie
mai bine adaptată noilor condiţii ale economiei de piaţă – o dovadă fiind şi
înmulţirea (exagerată) recentă a spaţiilor comerciale, în special
supermarketuri şi hypermarketuri. În primii 10-15 ani de la Revoluţie, Iaşul a părut, prin comparaţie, mai stagnant,
încremenit parcă în propriul tradiţionalism, suflul de prospeţime fiindu-i
menţinut de funcţia universitară. În cazul ambelor oraşe evoluţiile recente
oferă însă şi unele motive de optimism, dacă ne referim în special la
proiectele de reînnoire urbană prin investiţii în infrastructura urbana, în
ansambluri rezidenţiale sau multifuncţionale şi inclusiv în parcuri
tehnologice. E important însă de găsit echilibrul între vechi şi nou, astfel
încât restructurarea urbană să însemne nu distrugere a elementelor valoroase
ale trecutului pe care se bazează identitatea locală, ci valorizarea lor şi dobândirea
unei mai bune funcţionalităţi a sistemului constituit de oraş.
R: Revenind la Bacău, de ce credeţi că ar avea nevoie pentru o altfel de
morfologie urbană, care să-l apropie de dezideratul unui oraş dinamic şi
atractiv? Ce atuuri are? Ce moşteniri ale trecutului pot fi reconfigurate?
A.B.: Dacă tot aminteaţi
„Schimbarea la faţă a României”, pot şi eu afirma în acelaşi spirit că nu pot
iubi Bacăul decât simţind o perpetuă nemulţumire, aproape de adversitate, faţă
de fizionomia sa prezentă. Comunismul a reuşit să-l transforme dintr-un targuşor
care creştea organic şi spre care convergeau energiile spaţiului rural
înconjurător, care începuse să dezvolte servicii şi o industrie remarcabilă şi
care avea un farmec provincial indeniabil, într-o aşezare urbană muncitorescă
ternă, uniformă, dar excesiv de mult dezvoltată axial, a cărei istorie abia se
mai întrezăreşte dintre blocurile de beton. În aceaşi notă, lăsând la o parte
afectivitatea ce mă leaga de locurile natale, nu pot să nu remarc, cu ochiul
critic al geografului, că „moştenim” un oraş dezechilibrat, cu hiatusuri
structurale şi discontinuităţi funcţionale. Înca de la mijlocul anilor 1970, N.
Lupu şi Iulia Văcăraşu, doi geografi legaţi de aceste meleaguri, observau
pardoxul prin care în Bacău spaţiul este ineficient utilizat, iar oraşul e mult
prea extins pentru populaţia sa şi, în acelaşi timp, există numerase arii
sprapopulate. Astăzi se adaugă şi traficul imposibil, la anumite ore, în ariile
de convergenţă a axelor ce structurază oraşul.
Pe de altă parte, comunismul a
reuşit să schimbe în aşa măsură faţa Bacăului, iar perioada ce i-a urmat a fost
atât de nepăsătoare cu patrimoniul cultural şi istoric, încât moştenirile de
spre care vorbiţi s-au împuţinat la modul extrem (să ne gandim la ce s-a întâmplat cu doar
două dintre simbolurile Bacăului: casa lui Vasile Alecsandri şi salcia lui
Bacovia din Parcul Trandafirilor). Cred de asemenea că e o utopie să vorbim azi
de reînvierea unui centru istoric al Bacăului. Iată o imagine pe care o
consider extrem de reprezentativă pentru ceea ce a devenit în prezent Bacaul
astăzi: în imediata apropiere a Casei memoriale ”George Bacovia” - o vilă
opulentă ţine sa ne amintească faptul că trăim o epocă în care moştenirea
culturală păleşte în faţa kitch-ului generalizat. E una dintre imaginile
obscenităţii publice, după expresia lui Andrei Pleşu, cu care suntem nevoiţi să
trăim. Ca să închei totuşi pe un ton optimist: avem încă în Bacău atuuri care
pot fi valorificate şi pe baza cărora se poata crea imaginea de marcă a
oraşului. Observăm pe de o parte că percepţia celor din exterior nu este chiar
atât de rea. Se vorbeşte despre un oraş curat şi bine organizat. Imaginea ce
trebuie reconfigurată ţine investiţia în modernizarea urbană şi de păstrarea,
punctual, a patrimoniului care ne-a rămas (de salutat iniţiativa mutării
Bibliotecii Judeţene şi renovarea uneia dintre puţinele clădiri valoroase din
vechiul centru al Bacăului). Avem investiţii recente (noua Bibliotecă Judeţeană
şi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, modernizarea centrului, parcul amenajat în
apropierea Catedralei Ortodoxe, catedrala însăşi care urmeaza a fi finalizată
şi care este cel mai impozant astfel de obiectiv din Moldova, pasajul Oituz
etc.) şi proiecte viitoare (Spitalul Municipal, sala polivalentă din cartierul
CFR, reamenajarea insulei de agrement etc.) care pot contribui la îmbunătăţirea
funcţionalităţii urbane şi a calităţii vieţii bacăuanilor, dar care ar trebui gândite
într-un cadru organic şi mai coerent, nu sectorial şi disparat, în funcţie de
interese particulare.
R: În final, ce aşteaptă Alexandru Bănică de la 2012, ţinând
cont că suntem la câteva zile doar de începutul unui nou …început?
A.B.: La început de an gândurile mele
se îndreaptă, în primul rând, spre familia mea alături de care îmi doresc
sănătate şi mulţumire sufletească. În plan profesional îmi doresc bune
rezultate în activitatea ştiinţifică şi didactică, eficienţă în munca de
proiectare, dar şi să am capacitatea de a nu mă risipi în prea multe direcţii. După
teza de doctorat, la care ne-am referit, am redescoperit bucuria de a te afla
la început, ştiinţific vorbind, de a tatona teme, idei şi abordări. Încerc să
rămân concentrat pe problematica mediului urban şi să valorific experienţa
acumulată în studierea, sper eu, coerentă a altor/celorlalte oraşe mici din
România (esenţiale ca nuclee de dezvoltare a spaţiului rural, dar aflate, cele
mai multe, într-o criză profundă). Vreau, pe de altă parte, ca, în cadrul unui
proiect integrat şi aprofundat la care am început să lucrez, de anul trecut,
alături de colaboratorii mei, să contribuim, pe cât va fi posibil, la
coagularea unei viziuni fundamentate ştiinţific şi echilibrate asupra
dezvoltării viitoare a oraşului meu natal, Bacău.
R: Vă
mulţumesc pentru amabilitatea de a accepta acest interviu. Ca băcăuan, nu-mi pot dori altceva decât ca
cercetările şi proiectele dumneavoastră să prindă viaţă aici, în Civitas
Bacoviensis, spre a ne bucura de prefacerile urbanistice pe care cu toţii le aşteptăm, dar pe care vremurile le tratează deocamdată, atât de superficial…
În seria INTERVIUL LUNII:
Interviul lunii decembrie. Dragoş Dorneanu ("Cedra Tour" Bacău) "Cunoaşterea ofertei turistice şi calitatea serviciilor reprezintă avantajele noastre - clic AICI.
