Pentru câteva zile, Bacăul vibra la unison...
Fotodocument: statuia poetului George Bacovia în anul 1971
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Pentru câteva zile, Bacăul vibra la unison...
Fotodocument: statuia poetului George Bacovia în anul 1971
O carte superbă, citită pe nerăsuflate. Mai jos, una dintre ideeile cele mai importante, foarte bine evidenţiată de Dorin Bofan:
În cartea “O viață pe planeta noastră” scrisă de Jonnie Hughes și David Attenborough, pe care îl știți cu siguranță din documentarele despre natură produse de BBC, am dat peste sindromul schimbării nivelului de referință. Este un concept menționat în special în ecologie și conservare, dar are aplicabilitate generală și se referă la tendința de schimbare în timp a ceea ce ni se pare normal, fie de la o generație la alta, fie de-a lungul vieții.
Crescând
în anii ‘90 și 2000 într-un oraș mic de provincie, Piatra Neamț, am fost
obișnuit cu aerul curat și un număr relativ mic de mașini. Acum, mi se pare
de-a dreptul absurd cum orașele din România, oriunde ai merge, sunt sufocate de
trafic. Aproape toată lumea are măcar o mașină și alege să o folosească chiar
și pe distanțe scurte. Însă cuiva născut la 20 de ani după mine, aglomerația
urbană și poluarea ar putea să i se pară acceptabile pentru simplul fapt că nu
știe cum era înainte.
(…)
Raportându-ne la condițiile de mediu actual, suntem mai tentanți să credem că
lucrurile au stat tot timpul așa. Sindromul schimbării nivelului de referință e
cel mai des utilizat pentru a explica percepția noastră despre pierderea
biodiversității la nivel planetar și cum uităm de-a lungul generațiilor cât de
bogată a fost în trecut natura. O mică parte dintre noi își dă seama de datoria
pe care o lăsăm, dar pe măsură ce generațiile se succed, și nivelul de
acceptare a degradării naturii e posibil să fie mai mare. Într-un fel, “uităm”
fără măcar să fi știut. Iar asta, în cazul exemplului de mai sus, poate fi
foarte periculos.
O
soluție simplă există însă. Să ne cunoaștem trecutul și să ne informăm constant
despre felul în care funcționează lumea pune prezentul într-un context mai
complet și cred că ne face mai puțin indiferenți. Și mai normali. Ori asta
poate să țină nivelurile de referință sus mai mult timp. Iar dacă ne referim
strict la natură, să stăm mai mult pe-afară, pe munți și prin păduri, cu
siguranță ajută. Fiindcă dacă iubim, atunci vom fi în stare și să oferim
protecție. În plus, dăm un exemplu bun generațiilor viitoare. Cred că aș putea
să-i explic în cuvinte puștiului meu preșcolar despre cât de important este să
protejăm natura 2 zile încontinuu. Creierul lui poznaș va compila “bla bla bla“
și va trece mai departe. Însă dacă-l duc cu cortul, se prinde imediat.
Sursa:
Dorin Bofan – Nu suntem chiar normali
Am dat din greşeală de postarea de anul trecut, Ochiadă prin bibliotecă: top cărţi 2022, aşa că m-am gândit să continui ideea cu recomandările pentru lectură. Evident, misiunea nu a fost uşoară, dar până la urmă am făcut selecţia:
Mircea Cărtarescu
– Solenoid
Adrian Cioroianu-
Frumoasă era Sena pe sub florile mele
Vintilă
Mihăilescu – Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană
Teodor Baconschi –
Averea bunei educaţii
Edward Glaeser –
Triumful oraşului
Alan Weisman –
Lumea fără noi
Paul Morland –
Valul uman
Monica L. Smith –
Oraşele. Primii 6000 de ani.
Jordan Peterson –
12 reguli de viaţă. Un antidot la haosul din jurul nostru
Marius Chivu – Trei săptămâni în Atlas
Ionel Muntele,
Alexandru Bănică, Constantin Rusu –
Tendinţe şi progrese în geografie
Alin Sebastian
Popa – Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova
Cătălin D.
Constantin – Oraşe în rezumat. Pieţe din Europa şi istoriile lor
David Sim – Soft City.
Densitate, diversitate şi proximitate pentru viaţa urbană
Am uitat în poză
să adaug Tibi Uşeriu – 27 de paşi, o carte superbă, primită cu dedicaţie chiar
de la autor într-o seară deosebită organizată de Biblioteca Judeţeană „Costache
Sturdza” ...
Sper că v-am făcut curioşi măcar pentru un titlu din listă. Spor la lectură în 2024!
Orașul are nevoie de locuri cu semnificații. Ele devin treptat spații topofile, ordonând spaţiul urban, oferindu-i repere vizuale și identitare, memorie, fluiditate, afectivitate. De astăzi, la câțiva metri de casa memorială, imaginea poetului ne va face să încetinim pașii. Într-o lume tot mai agitată și mai alienant-debusolată, alveolele urbane de condensare identitară devin ancore obligatorii pentru speranța vitalității comunitare. Mulțumiri pentru cadoul oferit orașului de Biblioteca Județeană Costache Sturdza Bacău, în cadrul Festivalului Național George Bacovia (Bac-Fest 2023)! Felicitări, Bogdan Scutaru, ZidArt și Artlink!
Când deja te mustăcești la un gând ghiduș...pe alte meridiane😁
"Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar."
O seară completă, marca Marius Chivu.
Bac-Fest 2023
Cu bucuria revederii după 20 de ani...și cu o remarcă dintr-un articol publicat în "Dilema Veche" (2022): "Dar geografia nu vorbeşte doar despre trecut – ci mai ales despre viitor." 😀
"Fotografia nu este ceea ce pare a fi. E aparent un joc, dar unul cu care nu e de joacă. Simplitatea ei e o iluzie. Faptul că e accesibilă, facilă, democratică nu înseamnă absolut nimic. (...) Orice fotografie este un act de trădare de o brutală sinceritate. Poți afla aproape totul despre cineva doar privindu-i fotografiile, fiindcă acestea povestesc limpede despre ce se află în mintea și inima făcătorului lor" (Voicu Bojan, 2012)
Oameni care inspiră, oameni care urnesc orizonturi și conturează noi cărări...O seară deosebită, cu o bucurie personală suplimentară la întâlnirea cu un artist fotograf: Voicu Bojan.
O foarte interesantă analiză spațială a unui fenomen cutremurător. Prezentarea poate fi descărcată de pe platforma Researchgate.
Gata-gânditul acestui secol:
O esplanadă largă de 60 m între Palatul Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est, înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă piaţă centrală „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022, reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul modernizării din perioada contemporană.
Articolul „Sistematizarea
centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august
1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a
echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit,
G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi
Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale
articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi
propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru
remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de
vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu
trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.
Teritoriul
supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha,
generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în
blocuri cu nivel P+3 şi P+4
şi cu dublă funcţionalitate
(rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul
clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre
edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă
citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de
16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă
agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi,
amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două
sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului)
şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).
Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa:
„Arhitectura” nr. 4/1960
În opinia proiectanţilor, alegerea
clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o
problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a
majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate
clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul
„Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe
strada Ada Marinescu1 şi Războieni”.
În viziunea arhitectului, principiile care au stat
la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale
Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind
proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a
Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a
clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea
unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri
în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În
compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele
două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe
de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.
Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului
Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura”
nr. 4/1960
Arhitectul T.
Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce
câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din
nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi,
rigiditatea tratării unor tronsoane, compactarea exagerată a unor sectoare care nu ar permite
deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie
semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri
din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.
Documentul
planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada
imediat următoare. Schiţa de
sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în
Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării
ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se
succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu
toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat
direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria
de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor
majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie
subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de
ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria
cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân,
în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli,
reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste
urbane2, ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de
plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela
din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de
spaţii urbane...
La
final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen
Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:
Geografia Centrului s-a modificat
destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice.
Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă
teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii
timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat
pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe
Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a
populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul
necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această
soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai
restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a
dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam
cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei
Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea
aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou. (Eugen
Uricaru – Centrul, în suplimentul
lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)
Note: 1 astăzi îngobată în strada Războieni.
2 pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore
temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia
prefacerilor urbanistice: 1959 -
primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto) 1965
- Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 - Hotelul „Decebal”, 1971
- dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”, 1980
- Hotelul „Moldova”.
Am devorat-o pe loc. Îmbinând exemplar realitatea cu ficțiunea, creând o atmosferă de epocă plină de culoare și nerv, "Iorgu" își atinge ușor scopul: să te îndrăgostești iremediabil de Bacovia. Un must-have pentru biblioteca oricărui cititor care scrutează îngândurat printre coordonatele sale spațio-temporale...
Detalii în cronica prof. Bogdan Creţu din "Observator cultural" - click aici.Un oraș nu trăiește numai prin patrimoniul zidit. Un oraș respiră și prin patrimoniul ziditor, prin oamenii săi care încheagă o idee, deschid trasee, aduc la lumină trăiri și moșteniri, construiesc și reconstruiesc in situ, cred, speră... Astăzi, în oaza verde a Casei Bacovia, m-am bucurat enorm, printre mulți, mulți băcăuani care au rezonat din inimă pentru Bacău. Din când în când, asemenea momente sunt mai mult decât necesare, pentru a mai disipa din negura plumburie, șablon mult prea des invocat de cei care, spre neșansa lor, nu reușesc să-și aproprie identitatea și spiritul locului. Felicitări din toată inima profesorilor Constantin Călin și Adrian Jicu!
O excelentă (și foarte agreabilă) pledoarie pentru carte, istorie și istorii recente, pentru George Bacovia și spirit adolescentin!
Scriitorul Vasile Ernu, BAC
– FEST – Festivalul Național „George Bacovia”, 16 septembrie 2022.
Mă uit la coperta primei reditări (2006) a
"Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital -
combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație
neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut
obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim,
domnule inginer !