Cel mai frumos 1 octombrie din Bacău...

 Pentru câteva zile, Bacăul vibra la unison...

Sursa fotografiilor din colaj: "Steagul Roşu", ediţiile din 2 şi 3 octombrie 1971

Vezi şi: Printre cronicile unui eveniment aparte: dezvelirea statuii poetului George Bacovia (1971)

Fotodocument: statuia poetului George Bacovia în anul 1971

Sindromul schimbării nivelului de referință

 O carte superbă, citită pe nerăsuflate. Mai jos, una dintre ideeile cele mai importante, foarte bine evidenţiată de Dorin Bofan:

    În cartea “O viață pe planeta noastră” scrisă de Jonnie Hughes și David Attenborough, pe care îl știți cu siguranță din documentarele despre natură produse de BBC, am dat peste sindromul schimbării nivelului de referință. Este un concept menționat în special în ecologie și conservare, dar are aplicabilitate generală și se referă la tendința de schimbare în timp a ceea ce ni se pare normal, fie de la o generație la alta, fie de-a lungul vieții.

Crescând în anii ‘90 și 2000 într-un oraș mic de provincie, Piatra Neamț, am fost obișnuit cu aerul curat și un număr relativ mic de mașini. Acum, mi se pare de-a dreptul absurd cum orașele din România, oriunde ai merge, sunt sufocate de trafic. Aproape toată lumea are măcar o mașină și alege să o folosească chiar și pe distanțe scurte. Însă cuiva născut la 20 de ani după mine, aglomerația urbană și poluarea ar putea să i se pară acceptabile pentru simplul fapt că nu știe cum era înainte.

Foto: colaj coperta 1 şi 2 (Şerban Lucian)

(…) Raportându-ne la condițiile de mediu actual, suntem mai tentanți să credem că lucrurile au stat tot timpul așa. Sindromul schimbării nivelului de referință e cel mai des utilizat pentru a explica percepția noastră despre pierderea biodiversității la nivel planetar și cum uităm de-a lungul generațiilor cât de bogată a fost în trecut natura. O mică parte dintre noi își dă seama de datoria pe care o lăsăm, dar pe măsură ce generațiile se succed, și nivelul de acceptare a degradării naturii e posibil să fie mai mare. Într-un fel, “uităm” fără măcar să fi știut. Iar asta, în cazul exemplului de mai sus, poate fi foarte periculos.

O soluție simplă există însă. Să ne cunoaștem trecutul și să ne informăm constant despre felul în care funcționează lumea pune prezentul într-un context mai complet și cred că ne face mai puțin indiferenți. Și mai normali. Ori asta poate să țină nivelurile de referință sus mai mult timp. Iar dacă ne referim strict la natură, să stăm mai mult pe-afară, pe munți și prin păduri, cu siguranță ajută. Fiindcă dacă iubim, atunci vom fi în stare și să oferim protecție. În plus, dăm un exemplu bun generațiilor viitoare. Cred că aș putea să-i explic în cuvinte puștiului meu preșcolar despre cât de important este să protejăm natura 2 zile încontinuu. Creierul lui poznaș va compila “bla bla bla“ și va trece mai departe. Însă dacă-l duc cu cortul, se prinde imediat.

Sursa: Dorin Bofan – Nu suntem chiar normali

Ochiadă prin bibliotecă: top cărţi 2023

     Am dat din greşeală de postarea de anul trecut, Ochiadă prin bibliotecă: top cărţi 2022, aşa că m-am gândit să continui ideea cu recomandările pentru lectură. Evident,  misiunea nu a fost uşoară, dar până la urmă am făcut selecţia:

Mircea Cărtarescu – Solenoid

Adrian Cioroianu- Frumoasă era Sena pe sub florile mele

Vintilă Mihăilescu – Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană

Teodor Baconschi – Averea bunei educaţii

Edward Glaeser – Triumful oraşului

Alan Weisman – Lumea fără noi

Paul Morland – Valul uman

Monica L. Smith – Oraşele. Primii 6000 de ani.

Jordan Peterson – 12 reguli de viaţă. Un antidot la haosul din jurul nostru

Marius  Chivu – Trei săptămâni în Atlas

Ionel Muntele, Alexandru Bănică,  Constantin Rusu – Tendinţe şi progrese în geografie

Alin Sebastian Popa – Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova

Cătălin D. Constantin – Oraşe în rezumat. Pieţe din Europa şi istoriile lor

David Sim – Soft City. Densitate, diversitate şi proximitate pentru viaţa urbană

    Am uitat în poză să adaug Tibi Uşeriu – 27 de paşi, o carte superbă, primită cu dedicaţie chiar de la autor într-o seară deosebită organizată de Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” ...

    Sper că v-am făcut curioşi măcar pentru un titlu din listă. Spor la lectură în 2024!

Pictura murală: Bacovia...altfel!

    Orașul are nevoie de locuri cu semnificații. Ele devin treptat spații topofile, ordonând  spaţiul urban, oferindu-i repere vizuale și identitare, memorie, fluiditate, afectivitate. De astăzi, la câțiva metri de casa memorială, imaginea poetului ne va face să încetinim pașii. Într-o lume tot mai agitată și mai alienant-debusolată, alveolele urbane de condensare identitară devin ancore obligatorii pentru speranța vitalității comunitare. Mulțumiri pentru cadoul oferit orașului de Biblioteca Județeană Costache Sturdza Bacău, în cadrul Festivalului Național George Bacovia (Bac-Fest 2023)!  Felicitări, Bogdan Scutaru, ZidArt și Artlink!

Marius Chivu aduce Atlasul în Bacău...

Când deja te mustăcești la un gând ghiduș...pe alte meridiane😁

"Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar." 

O seară completă, marca Marius Chivu.

Bac-Fest 2023

Cu Adrian Cioroianu...după 20 de ani

    Cu bucuria revederii după 20 de ani...și cu o remarcă dintr-un articol publicat în "Dilema Veche" (2022): "Dar geografia nu vorbeşte doar despre trecut – ci mai ales despre viitor." 😀

Foto: Aurel Geangu

Despre fotografie, cu Voicu Bojan

 "Fotografia nu este ceea ce pare a fi. E aparent un joc, dar unul cu care nu e de joacă. Simplitatea ei e o iluzie. Faptul că e accesibilă, facilă, democratică nu înseamnă absolut nimic. (...) Orice fotografie este un act de trădare de o brutală sinceritate. Poți afla aproape totul despre cineva doar privindu-i fotografiile, fiindcă acestea povestesc limpede despre ce se află în mintea și inima făcătorului lor" (Voicu Bojan, 2012)

Via Transilvanica...prin Bacău

 Oameni care inspiră, oameni care urnesc orizonturi și conturează noi cărări...O seară deosebită, cu o bucurie personală suplimentară la întâlnirea cu un artist fotograf: Voicu Bojan.

Omuciderile din spațiul rural: analiză geografică

O foarte interesantă analiză spațială a unui fenomen cutremurător. Prezentarea poate fi descărcată de pe platforma Researchgate.

 Sursa: Vicențiu Robert Gabor, Octavian Groza - Geografia omuciderilor în spațiul rural românesc (2011-2022), Conferința internațională „Provocări și strategii în ordinea și siguranța publică”, ediția a IX-a, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, București, 24-25 mai 2023

Despre metabolismul mental de tip fast-food...

 Gata-gânditul acestui secol:

     "Astăzi, gîndirea – fie și derapantă – e înlocuită cu gata-gînditul, cu un metabolism mental de tip fast-food. De-aia sînt imediat pe înțelesul oricui. Nu trebuie să faci vreun efort de gîndire ca să le înțelegi, ele ți se livrează ca produse deja înțelese, deja rumegate, tu trebuie să spui doar da sau nu, trebuie doar să aderi sau nu. La adeziunea public manifestată, vine imediat răsplata. Dacă s-a stabilit că e bine să fii ecologist indiferent ce-o însemna asta, te faci ecologist și ești celebru în două zile, nu ai ce gîndi despre asta. Admiți, ești bine plasat; nu admiți, ești rău plasat și gata. Atenție, a nu se înțelege că prefer ideologiile elaborate celor „de larg consum“. Nu-mi plac nici unele. Nu-mi plac ideologiile, indiferent de culoarea lor." - un superb interviu luat scriitorului Andrei Pleşu în articolul Acum nu mai e vorba de o ruptură 
de generație, e vorba de o mutaţie,  publicat în revista Dilema Veche. (click aici pentru a citi tot interviul).

Inedit: Bacăul palimpsestelor urbane oglindit în planul de sistematizare a centrului oraşului (1960)

O esplanadă largă de 60 m între Palatul Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est, înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă  piaţă centrală  „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022, reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul modernizării din perioada contemporană.

Articolul „Sistematizarea centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august 1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit, G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.

               Teritoriul supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha, generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în blocuri cu nivel P+3 şi P+4 şi cu dublă funcţionalitate (rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de 16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi, amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului) şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).

Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

        În opinia proiectanţilor, alegerea clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul „Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe strada Ada Marinescu¹ şi Războieni”.

În viziunea arhitectului, principiile care au stat la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.

Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

Arhitectul T. Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi, rigiditatea tratării unor tronsoane,  compactarea exagerată  a unor sectoare care nu ar permite deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.

               Documentul planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada imediat următoare. Schiţa de sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân, în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli, reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste urbane², ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de spaţii urbane...

               La final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:

Geografia Centrului s-a modificat destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice. Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou.  (Eugen Uricaru – Centrul, în suplimentul lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)

 

Foto: magazinul "Universal", primul semn al marilor prefaceri urbanistice 

din centrul Bacăului (sursa: colecţia I. Bîşcă)

       Note:  ¹ astăzi îngobată în strada Războieni.

             ²  pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia prefacerilor urbanistice: 1959 - primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto)  1965 - Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 -  Hotelul „Decebal”,  1971 - dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”,  1980 - Hotelul „Moldova”.

Spiritul locului bacovian: "Iorgu" by Adrian Jicu

 Am devorat-o pe loc. Îmbinând exemplar realitatea cu ficțiunea, creând o atmosferă de epocă plină de culoare și nerv, "Iorgu" își atinge ușor scopul: să te îndrăgostești iremediabil de Bacovia. Un must-have pentru biblioteca oricărui cititor care scrutează îngândurat printre coordonatele sale spațio-temporale...

Detalii în cronica prof. Bogdan Creţu din "Observator cultural" - click aici.

Pro urbe

    Un oraș nu trăiește numai prin patrimoniul zidit. Un oraș respiră și prin patrimoniul ziditor, prin oamenii săi care încheagă o idee, deschid trasee, aduc la lumină trăiri și moșteniri, construiesc și reconstruiesc in situ, cred, speră... Astăzi, în oaza verde a Casei Bacovia, m-am bucurat enorm, printre mulți, mulți băcăuani care au rezonat din inimă pentru Bacău. Din când în când, asemenea momente sunt mai mult decât necesare, pentru a mai disipa din negura plumburie, șablon mult prea des invocat de cei care, spre neșansa lor, nu reușesc să-și aproprie identitatea și spiritul locului. Felicitări din toată inima profesorilor Constantin Călin și Adrian Jicu!

Vasile Ernu la BacFest 2022

 O excelentă (și foarte agreabilă) pledoarie pentru carte, istorie și istorii recente, pentru George Bacovia și spirit adolescentin!

Scriitorul Vasile Ernu, BAC – FEST – Festivalul Național „George Bacovia”, 16 septembrie 2022.

 

O bijuterie pierdută: Biserica Amenească din Bacău

     Acum aproape 20 de ani, două lucruri m-au făcut să descopăr uimitoarele palimpsestele ale Bacăului: monografia lui Costache Radu (1906) și imaginea încețoșată a Bisericii Armenești. Ambele mi s-au părut fascinante, aterizând dintr-un univers care ștersese deja cu prea multă nechibzuință fizionomiile urbane ale orașului de altădată. Colecția de cărți poștale ilustrate a domnului inginer Mihai Ceucă a deschis apoi pentru noi toți șansa de a călători în timp și de a cerceta peisajele aluvionare ale istoriei urbei. Biserica a rămas în continuare pentru mine la fel de misterioasă, un arhetip al spiritului locurilor pierdute în vâltoarea sistematizării comuniste și al oftatului generațiilor pierdute. Acum, un nou gest de recuperare a memoriei orașului, rod al pasiunii neobosite marca Mihai Ceucă, transformă timpul și spațiul, aducându-le pe coordonate palpabile. Rădăcinile citadine ne sunt mai vizibile, luptând în continuare în pământul indiferenței și neimplicării ce caracterizează lumea în care trăim. Uitarea a mai primit o lovitură, iar locul a mai câștigat o bătălie cu timpul...

             Mă uit la coperta primei reditări (2006) a "Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital - combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim, domnule inginer !

Atribuţiile elevului de serviciu...în perioada interbelică

„În şcoală* era obiceiul de a afuma clasele cu fum de răşină de brad. Se ştie că baza alimentaţiei populaţiei de rând era fasolea şi cartofii, completată de murături. Din toamnă şi până  în primăvară, când se făcea cald şi se puteau deschide ferestrele, în clasă era o atmosferă imposibilă şi atunci, în fiecare zi, elevul de serviciu pe şcoală trecea prin toate clasele cu un fel de con din scoarţă de brad în care ardea răşina şi purifica aerul.” (Constantin Zavati – Bacăul de odinioară, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2018, p. 50)

*este vorba de Şcoala Primară de Băeţi Nr. 2 (actuala Şcoala Gimnazială “Al. I. Cuza” Bacău), şcoală absolvită de autor în anul 1934.

Starea de parc

Faţă de alte dăţi, acum nu a fost vorba de săptămâni, luni sau ani de muncă asiduă. Strict tehnic, suma momentelor creatoare nu a depăşit câteva zeci de secunde. Cu toate acestea, proiectul din acest început de primăvară îmi este cel puţin la fel de drag. În spatele lui, în spatele acelor secunde, pulsează tot ceea ce nu am reuşit să pun pe hârtie, într-o formă mai mult sau mai puţin memorialistică, în anii de după dispariţia celor dragi. Este o altfel de poveste, solitară în esenţă, condusă de jocul luminii între umbre şi întunecimi, prin timp, într-un spaţiu distinct. Este o dedicaţie pentru sufletele care mi-au purtat paşii şi gândurile pe aleile lui. Este  o reverenţă pentru o stare aparte: starea de parc...

***

Timp şi spaţiu convertite în imagini...Nu obiectivul aparatului de fotografiat, ci ochiul sensibil care priveşte este creatorul acestui univers surprins în curgerea anotimpurilor. Parcul „Cancicov” din Bacău, din spaţiu comunitar, devine spaţiul celui care ştie să vadă, iar clipa, caducă prin natura ei, se veşniceşte. Neîndoielnic, Lucian Şerban ştie asta...

Dan Petruşcă 

***

Parcul este o insulă verde în jungla de beton urbană, un „deșert pozitiv” (Cioran), care ne reamintește că nu suntem rupți de natură, ci o parte a acesteia, o pădure organizată, dar și un spațiu trăit. Amenajat în interbelic (1938) și restructurat în perioada comunistă, când, ironic, a devenit „al Libertății”, actualul Parc „Cancicov” este un hiatus binevenit, un respiro al urbanului băcăuan, aproape de centrul geometric al acestuia. O inimă verde, extrovertă, prin care întregul oraș ar putea fi resuscitat, parcul se oferă ca un loc al reîntâlnirilor, al regăsirii de sine, al liniștii și al convivialității, al jocului copilăresc și al tristeții bacoviene, al iubirilor adolescentine și al despărțirilor, al rememorării și al uitării de lume. Toate acestea într-un spațiu mai lent, dilatat, în care viața urbană iese din tiparul robotizării curente și devine o sumă de momente însemnate. Albumul de față este o colecție de imagini prin care cotidianul devine memorabil, care transfigurează trăiri și o stare în care ar trebui să poposim mai des: starea de parc…

Lect. dr. Alexandru Bănică, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

P.S.: Lucrarea va apare în preajma Zilei Parcului „Cancicov” (22 martie, mai ţineţi minte de anul trecut, nu-i aşa?)

Pe drumul vieţii, lăsaţi urme!

    Despre o nouă pagină a istoriei acestui oraş aţi aflat deja, din postările de pe Facebook şi din articolul din cotidianul "Deşteptarea" (click aici). Emil Prato, ochiul magic al Bacăului va avea de acum un loc binemeritat în panoplia personalităţilor care, de-a lungul timpului, au adăugat culoare şi vitalitate spiritul locului.

      Acum aş vrea să vă arat altceva: acest extraordinar îndemn care a încheiat ieri prezentarea făcută de ing. Mihai Ceucă cu ocazia lansării albumului - document:

   Da, exploratorul Bacăului (aşa cum inspirat, cred eu, l-am caracterizat acum câţiva ani într-un articol publicat şi în presa locală - click aici) ne-a mai lăsat o urmă de certă valoare. Însă mai mult decât atât, în spatele cărţilor domniei sale, a articolelor, studiilor, postărilor, expoziţiilor şi a întregii palete de activităţi, se observă fără greutate pasiunea arzătoare pentru recuperarea şi promovarea patrimoniului urbei.  Şi atunci revin cu propunerea făcută nu o singură dată pe acest blog (click aici), ca domnul inginer să primească titlul de cetăţean de onoare al oraşului pentru pasiunea, acribia şi altruismul cu care ne recuperează memoria urbanistică. Ştiu că în modestia domniei sale, nu îşi doreşte acest lucru. Ar fi însă un gest firesc din partea autorităţilor de recunoaştere a unei activităţi ieşite din comun. M-aş bucura ca această propunere să fie preluată de primărie şi/sau Consiliul Local Bacău. Într-o mare de probleme vremelnice ale imundului cotidian, această decizie ne-ar apropia pe toti de ceea ce ne dorim: un oraş care a făcut şi va face pentru mult timp istorie. O istorie adevărată, vorba lui Neagu Djuvara...
Vezi şi:
Exploratorul Bacăului de altădată
Intre oblinzi paralele. O istorie ilustrată a Bacăului
Omul-document
Urbea cu parfum de epocă
Bacăul cartierelor muncitoreşti
Din parfumul Bacăului de altădată
Mihai Ceucă: misterul vieţii din cărţile poştale ilustrate

Izvoare cartografice preţioase: Bacăul pe harta lui Bawr (1771)

O foarte interesantă resursă cartografică a devenit disponibilă online, pe baza originalului existent la Biblioteca Naţională a Franţei.  Este vorba de harta elaborată de Friedrich Wilhelm von Bawr, publicată la Amsterdam în anul 1771, sub denumirea „Carte de la Moldavie pour servir à l'histoire militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs”.  Între „Descriptio Moldaviae” (1714-1716, Dimitrie Cantemir) şi prima harta modernă a Bacăului, ridicată de Hora von Otzelowitz  în 1790 la scara 1:28000, harta lui Bawr ne oferă informaţii interesante asupra poziţiei şi întinderii vetrei Bacăului. Localitatea apare marcată prin toponimul Bakeu şi plasată lateral faţă de Bistriţa, într-o buclă a pâraielor Negel, Trebiş şi Limpedea, în partea de nord-vest a promontoriului de terasă, aşa cum foarte corect au surprins geografii Ioan Şandru şi Constantin Toma în studiul de geografie urbană publicat în 1986. Foarte interesantă de analizat este şi reţeaua de sate din care se vor stabiliza ulterior  târgurile şi târguşoarele Moldovei moderne...

Întreaga hartă poate fi consultată aici.

Foto: gallica.bnf.fr

E un domn Bacovia din târgul acesta...

"E un domn Bacovia din târgul acesta
descumpănit
care vine şi pleacă tot timpul
şi n-a mai murit"

(Dan Petruşcă, Vremuri în amestec, în Oarecum anacronic, Editura Limes, 2018)