Bacăul în oglinzi secante

       Un articol recent descoperit de dl. ing. Mihai Ceucă în ziarul Steagul roşu, ediţia din .31 decembrie 1957. Merită lecturat, lăsând deoparte şabloanele proletare ale unei epoci impregnate de stalinism...

Zona Metropolitană Bacău: reconfigurări spaţiale şi demografice

        După o lungă perioadă romantică, în care problematica zonelor metropolitane  a fost conturată diafan în legislaţie (a se vedea Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi), permiţând o multitudine de asocieri  bizare de UAT-uri pe plan local (a se vedea şi cazul Bacăului), a trebuit să vină pandemia pentru a avea o lege a zonelor metropolitane, impusă de necesitatea restricţionării circulaţiei persoanelor (Legea  nr. 246 din 20 iulie 2022). O lege care trebuia să devină funcţională de două decenii încearcă acum să refacă timpul pierdut, deşi una dintre principalele probleme (delimitarea acestor zone) a fost făcută mecanic, fără să se ţină cont de intensitatea relaţiilor multiple, existente între oraş şi teritoriul său periurban.

Sub forma impusă de lege, cele 25 de unităţi administrativ-teritoriale componente ale ZMBC însumează  o suprafaţă de  1084,71 km, reprezentând 16,3% din suprafaţa judeţului Bacău. Distanţele între localităţile aflate la extremităţi depăşesc 30 km: 39 pe axa vest-est, între Scorţeni şi Buhoci, 41 km pe axa nord-sud (Climeşti – Faraoani), 54 km între Ţârdenii Mari (comuna Blăgeşti) şi Gioseni (NV – SE) şi 62 km între Brad (comuna Negri) şi Poiana (comuna Livezi), pe traseul NE-SV. Faţă de reşedinţa de judeţ, majoritatea localităţilor se incadrează în izocrona de 30 de minute, cu excepţia extremităţilor de nord şi de vest ale zonei metropolitane.

Populaţia rezidentă la ultimul recensământ este de 242597 persoane, ceea ce reprezintă peste 40% din populaţia întregului judeţ. Cea mai mare densitate caracterizează municipiul Bacău (3150,8 loc/kmp) şi prima coroană de UAT-uri (145,1 loc/kmp). 

    Faţă de recensământul anterior (2011) se remarcă o uşoară creştere numerică a populaţiei zonei metropolitane. Doar zonele metropolitane Iaşi şi Braşov au mai reuşit această performanţă demografică (v. figura de mai jos), un atu care (cel puţin pentru ZMBC) are şanse reduse să se menţină pe termen mediu şi lung, în condiţiile în care comunele limitrofe reşedinţei de judeţ  (care au avut cel mai mare câştig demografic) nu vor reuşi să facă paşi reali pe drumul modernizării edilitare.

Sursa: Pe cifre

Din punct de vedere economic,  prima centură  concentrează cea mai mare parte a firmelor (61%), a cifrei de afaceri (68%) şi a numărului de angajaţi (67%). Se remarcă comunele  Hemeiuş (705 mil lei cifră de afaceri), Letea Veche (401,8 mil. lei), Nicolae Bălcescu (235 mil. lei) şi Mărgineni (221 mil. lei), conform datelor publicate de topfirme.com pentru luna decembrie 2022.

    La nivel de localitate, dinamica 2011-2021 prezintă discrepanţe notabile, după cum pot fi observate în graficele de mai jos.

Pe aceeaşi temă: Zona metropolitană Bacău, Fata Morgana din centrul Moldovei

Picătura chinezească a verdelui băcăuan...

     În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...O simplă exemplificare: str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).

Şapte primăveri în parc

Au fost şase primăveri în care am avut tot atâtea motive de bucurie pentru a ne sărbători parcul. Am plecat de la o idee şi am strâns alături oameni deosebiţi şi momente de suflet. Au fost şase primăveri în care, prin eforturi proprii, am creat o stare: starea de parc. În martie 2022, la patru ani de la prima încercare, am reuşit să oficializăm ziua de 22 martie. „Un 22 martie cu bucurie și speranța că Bacăul nostru identitar va deveni mai bogat. Povestea parcului este o filă importantă a prefacerilor urbanistice din ultimul secol. Inima verde a orașului merită recunoaștere, atenție, repere. Un gest simbolic pentru neuitare, pentru spiritul locului, dar și pentru speranța unui oraș mai verde”, aveam să declar, cam euforic şi naiv, într-un interviu din presa locală.

Şase primăveri, şase momente de bucurie pentru băcăuanii care au venit în parc la îndemnul iniţiatorilor

A venit şi cea de a şaptea sărbătoare. Am crezut de cuviinţă ca aceasta să fie mai aparte: un moment de reflecţie, un feed-back dar şi un moment al lucidităţii. Această zi nu este sărbătoarea unor zănatici (doi, trei, câţi or mai fi), ci a unei întregi comunităţi. Într-un oraş vivant, o scânteie este preluată de administratorii cetăţii, este cultivată şi promovată durabil. În oraşul meu, acest lucru este peste putinţă: tu centrezi, tu dai cu capul, vorba chibiţului. Un asemenea moment nu este un hatâr făcut unor nebuni fără de linişte, nu este subiect pentru jocuri politice sau pentru creşterea vizibilităţii unor fotolii. S-a înţeles ce înseamnă 22 martie pentru băcăuani, pentru oraş? Asta am vrut şi noi să vedem, urmărind, într-un format tip silenzio stampa, gradul de implicare sau măcar de reamintire a unui reper din istoria urbanistică a oraşului. A existat vreun interes din partea actorilor comunităţii, acei actori plătiţi pentru a zidi şi nu a şterge cu indiferenţă? Avem vreun feed-back din partea vremelnicelor personaje care se bat cu pumnul în piept, aruncând din jobenul demagogiei şi ipocriziei esenţe tari, precum dezvoltare, modernizare, durabilitate, ataşament, proiecte, viitor, moştenire, patrimoniu, viitor?  La final de zi am putea trage o linie, dar nu prea avem ce contabiliza…Trist, foarte trist.

Mi-am spus că astăzi nu voi mai traversa parcul la pas. O fac din ce în ce mai rar, de altfel. Oricât aş căuta renaşterea primăverii în micile detalii ale naturii vegetale, natura umană te izbeşte dureros prin ceea ce a lăsat în urmă, an de an. Dar nu poţi să nu vizitezi un om bolnav, să nu-i aduci măcar o vorbă de alin în clipele lui grele. Aşa că nu am rezistat: chemarea a fost prea puternică. Pentru că din aceste fire nevăzute ale ataşamentului pentru o idee, pentru un loc, pentru oraşul natal, eu, tu, altul, putem ţese şi duce împreună mai departe povestea parcului, aşa cum a fost ea gândită de înaintaşi. Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, spunea nemuritorul Nichita Stănescu. Iar inima verde a Bacăului a avut, sunt convins, ursitoare care să o păzească de rele şi să-i alunge toate aritmiile, indiferent de vreme şi de vremuri...

 La Mulţi Ani!

Parcul Cancicov, 22 martie 2024. 

Verdele răcoritor: aliatul orașelor împotriva temperaturilor tot mai ridicate

    Un recent studiu exhaustiv, coordonat de un colectiv al Institutului pentru Sustenabilitate al Universității Surrey (Marea Britanie), evidențiază importanța diferitelor  categorii ale infrastructurii verzi și albastre în reducerea temperaturilor din orașe.

Infografic: Efectele potențiale de răcire ale infrastructurii verzi-albastre în cele zece categorii selectate în studiul Urban heat mitigation by green and blue infrastructure: drivers, effectiveness, and future needs (sursă: Prashant Kumar).

Rămăşiţe...sportive

     Rămăşiţe dintr-o fostă bază sportivă de excepţie pentru anii ’70 – ’80 şi zonă verde proiectată organic în prelungirea Parcului Libertăţii. Atunci făceam opturi cu bicicleta prin Orăşelul Copiilor, aplaudam fantasticele meciuri ale unei mari campioane naţionale şi europene, Ştiinţa Bacău, jucam tenis sau aşteptam pe stadion nume celebre de la Steaua şi Dinamo. Acum mai trec pe acolo doar pentru vreun curs festiv, rarisime evenimente culturale sau dacă mi se face poftă de ceva brănzeturi aduse lunar de o familie de năsăudeni la un târg  cu profil ambiguu, dar intitulat pompos: EXPO. Perspectiva bird's-eye încearcă să atenueze cu detaşare compoziţia dizarmonică, dar fără mare succes. Timpul cerne, urbea se schimbă. Anticii aveau dreptate: Tempora mutantur, nos et mutamur in illis...Timpul se schimbă și noi ne schimbăm odată cu el.

DN2/E85 în topul celor mai aglomerate drumuri

 Recensământul general de circulaţie rutieră din anul 2022 și gestionarea datelor de trafic la nivel CESTRIN.

"CESTRIN a creat această hartă pentru a servi interesul public, ilustrând gestionarea datelor de trafic la nivel național în România pentru anul 2022. Pe hartă sunt marcate diferite sectoare de drumuri, cu intensități medii zilnice anuale ale traficului. Valorile sunt colorate diferit pentru a indica volumul de vehicule: de la sub 5000 până la peste 25000 de vehicule pe zi.

Valorile indicate pe hartă reprezintă nivelul de intensitate medie zilnică anuală pentru întregul sector de drum și sunt determinate ca medie ponderată în funcție de lungimea subsectoarelor componente ale acestuia.

Colectarea datelor de trafic rutier intră în atribuțiile CESTRIN, aceasta fiind singura entitate subordonată C.N.A.I.R. S.A. care are în atribuții prelucrarea și furnizarea datelor de trafic. Printre principalele metode de obținere a datelor referitoare la traficul rutier se numără:

- Recensământul general de circulație rutieră;

- Anchetele de circulație Origine – Destinație;

- Înregistrările automate de circulație."

Sursa: CESTRIN

Vizualizare hartă in aplicaţia web-GIS: https://cestrin.maps.arcgis.com/apps/webappviewer/index.html?id=a951c7ba57074b869e6c55d379e41210

50 de ani electrificaţi pe ruta Adjud-Ghimeş

 

Sursa: Steagul roşu, 5 febr 1974

Banca

 În general, la noi banca citadină nu face parte neapărat din acel „joie de vivre” ce caracterizează societățile occidentale dezvoltate. 

        Chiar și marile orașe din România banca pare să aparține celor două etape opuse  ale vieții (începutul și sfârșitul), având între ele o utilizare impusă doar de necesitate. Slaba utilare cu acest mobilier urban, lipsa esteticii și a ergonomiei, raritatea evenimentelor publice, convivialitatea fragilă a citadinului o transformă mai degrabă într-un fel de moft interstițial lipsit de substanță și reper cronologic, de afectivitate sau de atractivitate in situ. Pentru multe generații,  banca a reprezentat și încă mai reprezintă cel mult o scurtă ședere între două puncte pe un traseu lung, legatul unui şiret, rar reprezintă o formă de relaxare de lungă durată, de interacțiune socială sau punct de stație pentru a admira peisajul citadin. Îndrăgostiţii sunt cei care mai fac notă discordantă. Ecosistemul om-bancă își infuzează vitalitatea din calitatea spațiilor publice, dar și dintr-o cultură a interacțiunii cu tine și cu necunoscutul de lângă tine. Pentru mulți aflați în mișcare, apăsând pedala de acceleraţie,  inșii de pe bănci par amorfi, fară chip, uneori invizibili, mai ales atunci când sunt încadrați superficial în categorii indezirabile: vagabonzi, cerșetori, bețivi, drogați, bolnavi, bătrâni, "pierde-vară". Băncile reprezintă locuri centrale în ţesutul urban prietenos sau disfuncţional. La fel ca şi peroanele de gară, ele spun poveşti, aluvionând şi condensând trăiri, evenimente, amintiri. Oraşele au nevoie de bănci pentru a nu-şi pierde urbanitarea. Între Forest Gump și Afterlife sunt mult mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere…

Lacul Bacău II (Șerbănești): suflul naturii în oraș

Astăzi sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând astfel în calendarul acțiunilor ecologice semnarea, în anul 1971, a Convenției Ramsar, un tratat internațional adoptat, sub egida UNESCO, în orașul iranian cu același nume, situat pe malul Mării Caspice. România a devenit stat membru  din septembrie 1991, prin înscrierea Deltei Dunării pe lista siturilor convenției.

Cu această ocazie, ofer câteva imagini proaspete cu Lacul Bacău II (Șerbănești), arie de protecție specială avifaunistică (2005), zonă importantă de odihnă, hrană și cuibărit pentru speciile de păsări care migrează pe coridorul est-carpatic. Suprafața lacustră are o suprafață de 202 ha (216,9 ha după alte surse), fiind situată în totalitate pe teritoriul administrativ al municipiului Bacău. Lacul a fost inclus în situl Natura 2000 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești, devenind astfel parte a rețelei europene de arii protejate. Au fost inventariate peste 147 de specii de păsări, 34 de specii de mamifere, amfibieni, reptile şi 22 de specii de peşti.

Alte informații interesante:

-Lacul Bacău II face parte din sistemul hidrotehnic de amenajare complexă a Bistriței, fiind ultima acumulare din cele 13 hidrocentrale[1] care au format Calea de lumină a țării, proiect cu impact deosebit în strategia de electrificare a României. Deserveşte UHE Bacău II (30 MW putere instalată), fiind inaugurat la 7 decembrie 1966.

-suprafața lacustră are aproximativ 2300 m lungime, 600 m lăţime în zona barajului şi 900 m la coada lacului. Conform Centrului Regional de Ecologie Bacău, “adâncimea medie este de aproximativ 2 m, cu o adâncime de 6.5 m în zona barajului şi priza canalului de aducțiune. Relieful subacvatic este caracterizat prin praguri abrupte 1-3 m în zona centrală, insule acoperite ulterior de apă pe care s-au instalat comunităti vegetale de trestie şi papură, zone cu apă cu profunzimea de aproximativ 1 m pe care s-a dezvoltat salcia, ramasă parțial şi după inundarea lacului, în zona de vest, şi un platou cu adâncime constantă de aproximativ 1.5 m în partea estică. Lacul a suferit un proces de colmatare accentuat, aspectul actual fiind caracterizat de un mozaic de canale, insule, vegetație acvatică, ochiuri de apă şi zone cu luciu de apă deschis.”

-dintre speciile de păsări care pot fi observate pe luciul de apă sunt de amintit: lebăda de iarnă, lebăda de vară, uliul păsărar, acvila codalb (aceasta putând fi observată în perioada noiembrie-martie), uliu șorecar, egreta mică, stârcul roșu, stârci, rațe, chirighițe, pescăruși ș.a. Labirintul de insule și stuf din coada lacului constituie un adăpost ideal pentru speciile prezente aici tot timpul anului sau doar în perioadele de migrațiune.

---

[1] De menționat că din cele 12 hidrocentrale situate în aval de Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui), doar patru posedă lacuri de acumulare: Vaduri (150 ha), Racova (216 ha), Gârleni (233 ha), Bacău I (Lilieci) 262 ha  și Bacău II (Șerbănești) 202 ha.

O superbă imagine satelitară obținută de sateliții NASA înainte de apariția Google Maps...

 

 

 

 

Dinamici demografice şi spaţiale în oraşul Bacău

La recensământul populaţiei din 1992, Bacăul avea să atingă apogeul demografic: 205.029 locuitori. Ultimul recensământ (2021) avea să bifeze doar 136.087 rezidenţi, cu o treime mai puţin.

În anul 1993, intravilanul oraşului Bacău însuma 1883 ha dintr-un total de 4318,7 ha, cât reprezintă suprafaţa teritoriului administrativ. În trei decenii, intravilanul a ajuns să ocupe aproape 90% din suprafaţa municipiului (3880 ha).

Dinamica teritorială a municipiului Bacău în perioada 1991-2022  (sursa imaginilor: Google Earth)

La sfârşitul anului 1991 existau 63.169 locuinţe. La finalul lui 2022, Bacăul aduna o zestre de 73126 locuinţe. Ar fi interesat de analizat dinamica numărului total de clădiri. Nu am date la îndemână, rămâne pe altădată.

Despre densitatea populaţiei şi faptul că am rămas în topul celor mai densificate oraşe am mai scris. Nu am informaţii oficiale despre parcul de autovehicule înmatriculate pe raza oraşului. Chiar şi fără aceste statistici, ne este foarte clar că evoluţia motorizării a fost una aproape exponenţială. Implicit, problema mobilităţii băcăuanilor şi dezvoltarea unei infrastructuri moderne devine o prioritate pentru viitorul apropiat într-un oraş foarte densificat, cu o tramă stradală subdimensionată şi ineficientă pentru "muşuroiul" care se prefigurează tot mai mult.

Bacăul anilor ’70

    Bacăul apariţiei mele prin acest univers👀. Perioada în care dinamismul demografic şi dezvoltarea economică determină includerea urbei lui Bacovia în categoria oraşelor mari ale României (peste 100.000 locuitori).

Sursa: O imagine a Bacăului patriarhal - Desteptarea. Recolorizare digitală: LS

Traficul de pasageri pe aeroporturile din România (2023) Cum stă Aeroportul "George Enescu" din Bacău?

     Anul 2023 a adus un trafic record pe aeroporturile din România: 24,5 milioane de pasageri, cu 17%  mai mult faţă de anul 2022 şi peste nivelul de referinţă 2019, înainte de pandemie (23,234 milioane pasageri). Aeroportul băcăuan a înregistrat o scădere semnificativă (pusă pe seama absenţei operatorului Blue Air), reuşind să însumeze doar 249.802 pasageri şi să ocupe un nedorit loc 9 în ierarhie:

Ierarhia aeroporturilor din România după traficul de pasageri în anul 2023 

(sursa: Asociaţia Aeroporturilor din România)

    În graficul de mai jos am comparat traficul înregistrat de aeroportul băcăuan în ultimii ani. 

Traficul de pasageri al aeroportului "George Enescu" din Bacău (2017-2023)

    Ne îndepărtăm tot mai mult de ritmul de creştere al deceniilor trecute, atunci când Bacăul ocupa un loc fruntaş la nivel naţional şi conducea detaşat în Moldova (click aici)... Va aduce 2024 mult aşteptata revenire?

Ad astra per aspera... (2010)

Pe aceeaşi temă: Traficul aeroporturilor 2022 vs 2021, Despre aeroporturile noastre, cu degetul pe rană...

Dinamica spaţiilor verzi din municipiul Bacău

 

Notă: conform precizărilor metodologice elaborate de INS Bucureşti, valorile se referă la suprafaţa spaţiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, grădini publice sau scuaruri publice, parcele cu pomi şi flori, păduri, cimitirele, terenurile bazelor si amenajarilor sportive în cadrul perimetrelor construibile ale localitătilor. În cadrul spaţiilor verzi nu se includ serele, pepinierele, grădinile de zarzavaturi, terenurile agricole, suprafaţa lacurilor etc.

Județele, autostrăzile și dezvoltarea

 Anul depășirii a 1000 km de drumuri rapide...

Despre pârâul Negel şi strada Mioriţa

 Câteva articole din presa vremii despre năbădăiosul Negel. Pentru documentare recomand  cercetarea făcută de domnul inginer Mihai Ceucă şi publicată în articolul: Pârâul Negel, coşmarul băcăuanilor.

Sistematizarea cartierului Nord

       Acum 40 de ani, proiectul de sistematizare a nordului oraşului avea în vedere peste 4000 de apartamente noi şi o tramă stradală modificată aproape în totalitate (v. foto). Între străzile Aprodu Purice şi Hatman Berescu, varianta avizată de către arhitecţi preconiza construirea unui mare bloc cu magazine la parter. Spre norocul nostru, proiectul nu a fost realizat în totalitate: ne putem bucura astfel de unul dintre cele mai îndrăgite spaţii verzi amenajate din oraş: Parcul Nord. Râmâne totuşi o întrebare: ce "lebădă neagră" a făcut ca organele de partid şi de stat să-şi schimbe opţiunea?

Alo, Bacăul?

Bacăul interbelic înscris pe drumul modernizării edilitar-urbanistice:

Sursa: Opina, noiembrie 1936

Evoluţia traficului de pasageri pe aeroporturile din România

Evoluţii, involuţii...

Sursa: Fb/Pecifre

"Municipiul Bacău nu are apă suficientă. Cauzele lipsei. Ce măsuri se propun pentru îndestularea oraşului cu apă."

       La recensamantul din 1930, Bacăul  număra 31138 locuitori, dar problema apei era la fel de complicată ca şi astăzi. Un articol descoperit în ziarul Dimineaţa din septembrie 1934 ne oferă o imagine sintetică a necazului urbei de pe malurile Bistriţei:

Municipiul Bacău nu are apă suficientă.  Cauzele lipsei.  Ce măsuri se propun pentru îndestularea oraşului cu apă.

Deşi aprope întreg oraşul este împânzit cu conducte de apă potabilă, lipsa ei este resimţită în cartierele periferice ale oraşului şi chiar pe străzile principale la imobilele cu etaj, unde apa nu poate urca din cauza presiunii foarte scăzute. Lipsa apei este resimţită in special în cartierele periferice unde mai dăinuiesc vechile fântâni şi care constituie focare de infecţie din cauza neîngrijirii. La cererile repetate ale locuitorilor din aceste cartiere de a li se întinde conductele de apă, vechile administraţiuni comunale se opuneau, temându-se ca din cauza extinderii conductelor, apa din rezervor să nu mai fie suficientă, el fiind construit în anul 1909.

Actuala administraţie comunală hotărâtă a extinde reţeaua de conducte de apă în toate cartierele oraşului, a supus chestiunea unui inginer specialist. În acest scop, la invitaţia făcută de d. Const. Zlotescu, primarul municipiului, a sosit în localitate, d. inginer V. Ionescu din Bucureşti, care a examinat la faţa locului problema alimentării cu apă potabilă a întregului oraş. Din raportul întocmit de d-sa rezultă că pentru nevoile de astăzi ale oraşului, cantitatea de apă ce trece prin rezervorul de apă şi se consumă în oraş, este cu mult mai mare ca aceia necesară şi dacă în oraş se simte nevoia de apă, cauza este numai risipa extraordinară ce se face de consumatori, în detrimentul municipiului. Această mare risipă se traduce printr’o însemnată consumaţie de energie electrică şi o uzură a maşinilor şi instalaţiunilor de pompare fără nici un rost.

 Debitul conductei care aduce apa în rezervor, de unde apa trece în reţeaua de distribuţie, poate debita 6600 mc în 24 de ore, când ea este pompată de cele două pompe instalate la uzina hidro-electrică de la Gherăeşti şl 4200 mc când apa este pompată în rezervor de o singură pompă. Cantitatea necesară după normele obişnuite ar fi de 2500 mc în 24 de ore, iar debitul de care dispune astăzi oraşul este cu mult mai mare decât acela necesar şi ar ajunge la o populaţie de 42.000 locuitori, sau 66.000 locuitori, după cum apa este pompată de o singură pompă sau de amândouă pompele uzinei hidro-electrice.

SE VOR INTRODUCE COMPTOARE

Pentru a remedia situaţia actuală, adică pentru a împiedica risipa extraordinară ce se face astăzi din care cauză suferă cartierele periferice care au conducte şi imobilele cu etaj din centrul oraşului d. inginer V. Ionescu, în raportul pe care l-a întocmit d-sa, propune înfiinţarea comptoarelor de apă la toţi abonaţii, iar acei cari consumă apa fără a avea directă legătură cu conducta, să fie obligaţi a plăti după alte norme, ce ar urma sa se stabilească printr’un regulament, luându-se ca model Capitala sau alte oraşe, în mediu 2000 mc. de apă în 24 de ore, cu actualul preţ de 4 lei mc se va realiza un venit brut de 2.920.000 lei, adică s’ar dubla venitul actual şi tot odată s’ar face o mare economie de energie electrică şi s’ar evita prea marea uzură a maşinilor, ceia ce ar reduce şi cheltuelile la jumătate.

Înfiinţarea comptoarelor mal are şi avantajul verificărilor pierderilor de apă la instalaţiunile particulare, iar abonaţii nu vor putea fi nemulţumiţi, pentru că vor plăti numai apa consumată notată pe comptor şi cu un preţ destul de mic faţă de alte oraşe.

Raportul întocmit se mai ocupă de chestiunea canalului uzinei hidro-electrice de la Gherăeşti şi de malul apei Bistriţei, care fiind mâncat de ape, ameninţă uzina.

Alimentarea oraşului cu apă suficientă, fiind una din preocupările principale ale actualei administraţii comunale, chestiunea va fi adusă in discuţiunea delegaţiei consiliului, care avea să se pronunţe asupra propunerilor formulate de inginerul specialist, prin raportul întocmit, privitor la măsurile ce trebuesc luate.

                                               ***

 Foto: fostul rezervor de apă al oraşului, amintit în articol (sursa: Grigore Grigorovici, 1933). Rezervorul de apă (construit din beton armat, cu o capacitate de 800 mc şi o înălţime de 20 m) face parte astăzi din complexul Observatorului Astronomic "Victor Anestin".