Antologia Bacău: palimpseste urbane îşi propune să
aducă în atenţia cititorului câteva puncte focale ale devenirii urbei de pe
cursul inferior al Bistriţei, în perioada modernă şi contemporană. Ne-au stat
alături în acest demers câţiva iluştri contemporani cu vremurile unor
transformări de amploare, în care Bacăul se reconfigura din temelii. Pagini
puţin cunoscute marelui public, eterogene structural, dar care încheagă
imaginea fragilă a Bacăului de altădată. Paseismul nu îşi găseşte locul, dovadă
fiind pasajele critice care oglindesc o realitate nefardată a târgului şi,
ulterior, a oraşului. Considerăm oportun să reamintim că Bacăul are o istorie
proprie, cu destule elemente de interes care aşteaptă în continuare să fie
receptate, analizate, asimilate, promovate. Identitatea oraşului nu se rezumă
la arhitecturile prezentului. Sufletul lui stă cuibărit în urzeala trăirilor,
în memoria locurilor, putând oferi spaţiului băcăuan consistenţă şi coerenţă.
Detalii aici. Editura Rovimed Publishers Bacău, 2013.
DICŢIONAR GEOGRAFIC AL JUDEŢULUI BACĂU
Cuvânt înainte
Dicţionar înseamnǎ o lucrare
lexicograficǎ destinatǎ sǎ prezinte şi sǎ explice cuvintele unei limbi. Un
dicţionar geografic ar însemna prin urmare o lucrare care sǎ cuprindǎ cuvintele
spaţiului. Spaţiul nu este însǎ un vorbitor locvace. Dimpotrivǎ: spaţiul este
mut. Spaţiul nu este decât o matriţǎ amorfǎ în care se încrusteazǎ adânc
cuvintele pronunţate de aceia care îl locuiesc. Cuvintele lor nu sunt însǎ
neutre. Ele închid în ele gândurile, trǎirile, uimirile, iubirile sau
nǎdufurile oamenilor. Cuvintele sunt picǎturi de miere sau de otravǎ, sunt
ascunzişuri catifelate sau
Dicţionarul geografic al judeţului Bacǎu
Autorul acestui dicţionar este sensibil
la aceste conţinuturi ale cuvintelor şi le-a cules cu grijǎ, atent sǎ nu le
tulbure lucrarea şi tihna, prezentându-ni-le în simplitatea fiinţǎrii lor. Fǎrǎ
pǎrtinire şi fǎrǎ artificii, cuvintele judeţului Bacǎu
Un simplu cuvânt sfâşie negura tǎcerii. Douǎ
cuvinte aprind lumini. Un dicţionar aprinde cerurile. Fie ca acesta sǎ deschidǎ
Bacǎul lumii întregi.
Prof. univ. Octavian GROZA,
12 ianuarie 2006
Invitaţie pe cărări (ne)marcate
„Memorabilul este
ceea ce poate fi visat despre un loc”
(Michel de Certeau)
Fără îndoială, chiar şi o simplă privire aruncată pe harta celor 6621
kilometri pătraţi aparţinând judeţului Bacău induce o supoziţie ce se va dovedi
adevărată la o analiză mai detaliată: aceea a varietăţii, a diversităţii impuse
în primul rând de arhitectura reliefului, care se succede în trepte de la vest
la est, pe un ecart altitudinal remarcabil, cuprins între 1664 m (vf. Grinduş
din Munţii Tarcău) şi 95 m, în lunca Siretului. Acesta a generat, prin
conjugarea factorilor geoecologici, la o diversitate de obiective naturale,
între care putem aminti forme de relief cu un pitoresc aparte (abrupturi
structurale, aflorimente de strate geologice, relief ruiniform, stânci, creste
îndrăzneţe, chei, sectoare de defileu, puncte de belvedere ş.a.), elemente
hidrografice spectaculoase (cascade, lac de baraj natural, izvoare minerale),
vegetaţie (păduri seculare, elemente endemice sau de o mare raritate,
formaţiuni vegetale fermecătoare), faună (specii de interes ştiinţific,
cinegetic sau piscicol) sau peisaje naturale distincte (subalpin, al
depresiunilor intramontane şi submontane, al zăvoaielor etc). Acestora li se
adaugă numeroase mărturii ale unei îndelungate locuiri umane pe aceste
meleaguri, generând un bogat fond de patrimoniu material şi spiritual,
circumscris uneia din cele mai dense reţele de aşezări din ţară (510
localităţi).
Din
cele aproximativ 600 de monumente existente, nu pot fi în nici un caz trecute
cu vederea cele 368 obiective incluse în nomenclatorul Institutului Naţional al
Monumentelor Istorice: situri arheologice, castele, conace, monumente
comemorative, numeroasele „porţi către cer” (din care cele 60 de biserici de
lemn ocupă un loc aparte), statui, busturi…
Condiţionările cadrului natural au conturat o matrice etno-folclorică cu
trăsături particulare (a căror apartenenţă ţine de trei zone etnografice:
Trotuş, Bacău şi Tutova) ce încântă citadinul postindustrial cu veritabile
diamante ale tezaurului de sorginte populară, presărate pe teritoriul
întregului judeţ: gospodării tradiţionale, meşteşuguri şi obiceiuri transmise
din străbuni, port popular, manifestări folclorice încă ancorate ritmului
naturii.
Şi nu
în ultimul rând ar trebui amintită resursa care, la scara întregii Moldove,
rămâne cea mai valoroasă şi poate singura care este invariabil luată în calcul
în prognozele economice ale unei regiuni prea puţin dăruită cu bogăţii
subsolice: resursa umană, din al cărei fond s-au cristalizat pleiade de
personalităţi băcăuane, într-o geografie spirituală demnă de invidiat de multe
judeţe.
Am întocmit această lucrare de sinteză din mai
multe raţiuni simple. În primul rând, experienţa didactică şi personală mi-a
confirmat existenţa unui clişeu frecvent în rândul elevilor, studenţilor sau
cercului de cunoştinţe: acela că judeţul Bacău se poate reduce din punct de
vedere turistic la o „perlă” a Moldovei şi eventual o biserică domnească din
oraşul reşedinţă. Din cele prezentate mai sus şi din paginile care urmează
rezultă în mod cert contrariul. Posibil ca Bacăul să nu se poată lăuda cu
obiective „de excepţie” (şi mă opresc aici, pentru a nu fi suspectat de vreun
ieftin „patriotism” local), dar este o certitudine că nici nu vom întâlni
lucruri lipsite de interes. În acelaşi timp am avut neplăcută surpriză să
constat câteva caracteristici ale monumentelor băcăuane, care -slabă consolare-
pot fi generalizate la nivel naţional: inconsistente cognoscibil, instabile
legislativ, periferice structural. Sau pe scurt: necunoscute/ignorate, nesigure
sub o lege a bunului plac, greu accesibile pe o infrastructură necoerentă şi
nemodernizată.
Elaborarea acestui proiect a însemnat o laborioasă muncă de cercetare,
selecţie şi structurare a celor mai sugestive elemente, având la bază
deplasările în teren şi o temeinică documentare bibliografică. Nu s-a dorit o
tratare exhaustivă, ci un îndrumar util, un mic ghid al excursiilor şi
drumeţiilor dumneavoastră, având în vedere că timpul liber îşi are propriile
geografii diafane, uneori greu de descifrat, însă de o importanţă crescândă, pe
măsură ce totul, inclusiv peisajul, poate fi transformat, din păcate, într-un
produs de consum.
Viziunea contemporană înclină spre crearea de spaţii şi nu de locuri, de
cantitate şi mai puţin de calitate. Crearea de spaţii „moderne”, definite
exclusiv în termeni de suprafaţă şi volum, dizolvă orice calitate a locului,
instaurând un spaţiu neutru, funcţional, nonfigurat şi poate nonreprezentativ.
Din această cauză am încercat să pun accent pe monument şi pe locuri
susceptibile de a degaja monumentalitate (incluzând aici, desigur, şi
monumentele celui mai inspirat arhitect: natura), faţete care introduc în viaţa
de zi cu zi verticalitatea, configurând spaţiile sociale şi structurându-le pe
cele mentale.
Deosebim
astfel uşor pe harta judeţului acele locuri simbolice, construcţii retorice
capabile să desemneze prin conotaţie teritoriul şi colectivitatea socială care
le constituie. Castelul Ştirbei, Lacul Poiana Uzului pentru Dărmăneşti,
mănăstirea Bogdana pentru comuna Ştefan cel Mare, Centrul de Cultură „George
Enescu” pentru Tescani, izvoarele minerale pentru Slănic Moldova, grădina
botanică pentru Prăjeşti, spiritul poetului materializat în bronz pentru Bacău,
Bistriţa, Siretul, zona montană, sunt doar câteva exemple ale unor astfel de
locuri simbolice, indiferent că le categorisim în locuri atribut, locuri
generice sau locuri de condensare.
Avem
deci alternative şi feţe complementare ale cotidianului. În ciuda unei
accesibilităţi uneori mai puţin lesnicioasă, ele se pot constitui în
dez-depărtări ale spaţiilor noastre interioare, modalităţi facile de inserare a
infinitului în finit, sau măcar de evadare, descoperire sau retrăire,
rememorare sau nostalgie, contemplare sau escaladare, facere şi prefacere…
Îmi
exprim speranţa că această lucrare va fi o lectură agreabilă şi un ghid în
cunoaşterea valorosului potenţial turistic local, urmat în mod firesc de
răspunsul mental la întâlnirea cu emoţiile oferite de puterea miraculoasă a
peisajelor băcăuane!
Lucian
Şerban,
Editura
"Egal", BACĂU
PUBLICISTICĂ
LA LIMITA SPAŢIULUI GEOGRAFIC
Spaţiul? O adevarata rezerva de eternitate împotriva timpului.
(Gilbert Durand)
Spaţiul geografic. O entitate care circumscrie numeroase categorii funcţionale şi care, la rândul sau nu reprezinta decat o alveola a Marelui Întreg. O provocare nu numai pentru geografie (care-I transforma într-un adevarat tegument terestru, punând sub lupa componente, teritorii, limite, localizari, conexiuni) ci şi pentru alte ştiinţe, tuturor fiindu-le dificila o abordare exhaustiva chiar si din perspectiva simplei definirii ori a metodologiei de cercetare. Teoriile vehiculate din dorinţa subordonarii spaţiului de catre om (teoria polilor de creştere, a centrului şi a periferiei, a convergenţei sau cea a divergenţei) nu au putut în final decât sa surprinda o realitate dura: spaţiul geografic, caracterizat prin complexitate, eterogenitate, intercondiţionalitatea componentelor, nu se supune decât la un nivel minor încercarilor de organizare umana. Mai dramatic însa, el este alterat în profunzime de prezenţa umana: spaţiul generos, atotcuprinzator, unic si indestructibil a fost treptat exfoliat în spaţiu interior, cotidian, (geo)strategic, polarizat, etnic, urban, cultural, scenic, parasit, cucerit, vital, construit, virtual ş.a.m.d. Nu am reuşit altceva decât sa instituim o sumedenie de limite, ziduri ce emana închidere. Spaţiul infinit a devenit încetul cu încetul finit şi mai ales limitat: spre exterior dar şi spre interiorÎncercuind spaţiul nu facem decât sa (ne) cream în permanenţa carari, poduri, praguri,meandre, în încercarea de a traversa sau de a evada. Ramânem însa de multe ori prizonierii propriilor noastre ziduri, temnicerii spaţiului delimitat de bunavoie ce devine, sub tencuiala timpului, doar un loc izolat, devalorizat, anonim, încercuitUn spaţiu vulgarizat, fara trecut şi fara viitor, cantonat într-un prezent ambiguu. Faliile şi zidurile dintre aceste alveole ale spaţiului geografic se afla într-o continua mişcare centrifuga în care centrul (agora?) topografic, relaţional, spiritual, chiar identitar este sugrumat sau se confunda prin sintalitate cu periferia alternativa uşoara la izolarea din spaţiile noastre individuale sau de grup. Spaţiul de condensare acel spaţiu prin care un loc, un teritoriu se recunoaşte, manifestare explicita şi exemplara a unui spaţiu geografic şi nu numai cladit de o comuniune în vederea propriei reflectari şi identificari, se evapora extrem de rapid. Periferia, în toate formele sale evolutive (dominata, integrata şi exploatata, delasata, anexata, autonoma, dominanta,parazitara) transforma spaţiul într-un nuanţat model static ce mai pastreaza o identitate pur topografica şi care, uneori, conserva cenuşa momentelor în urne funerare numite locuri ( Ştefan Augustin Doinaş).
Trebuie sa oferim spaţiului o noua arhitectura. O noua deschidere fara constrângeri. Pentru ca el este prietenul nostru, propriul învaţacel şi dascal, atmosfera noastra înconjuratoare şi spirituala. Sa nu uitam ca din fatalitatea spaţiului a izvorât dorinţa, visul, ştiinţa, reveria, arta, dragostea, credinţa şi rezerva noastra de eternitate împotriva timpului.
VIS
Îmi arunc privirea pe geam şi încerc sa desluşesc prin ceata deasa de pe ulita. Întrevad dughenile comerciantilor şi trasurile boiereşti. Gândesc: a sosit marfa proaspata, de vreme ce negustorii trimit gura din casa în casa iar crâşmarii trimit pe strazi câte un om care striga ca la crâşma din colt atâtea parale e ocaua de vin. N-ar strica o cana de Cotnari şi ma scotocesc în buzunare de de ceva irmilici. Sunt însa imediat atras de câtiva slovaci bine legati, ce cântau cu laditele în spate şi muzica cu foi în mâini, îmbiind târgovetii cu marfa lor de mofluz şi bracuita, adusa dupa saptamâni de drum istovitor de la Galati ori Iaşi. Ma gândesc sa rezist tentatiei de a cumpara câteva maruntişuri. Mai bine trag o fuga în piata sa iau o stofa nemteasca sau macar sa admir perechea de cai suri moldoveneşti la care mi-a ramas inima. Doar 700 de lei bucata...
Dar ce-i cu zgomotul asta enervant? Ma scutur din mirajul iarmarocului şi privesc buimac în jur: la televizor o domnişoara tocmai icnea satisfacuta dupa ce folosise un şampon miraculos, mobilul primise între timp câteva sms-uri tentante, mail-ul mai adaugase ceva spam-uri. Arunc privirea pe data dintr-un cotidian local, plin ochi cu reclame multicolor de ochioase: nu eram în Bacaul cronicarului Costache Radu de acum 150 de ani ci în plina era a globalizarii în care cel de-al treilea val tofflerian parea deja sugrumat de alteritate iar advertisingul se masura în sute de euro pe secunda sau milimetri patrati...
Rasuflu uşurat! Dar totuşi un pasaj din acelaşi autor patrunde insidios şi nu-mi da pace: "Pe atunci nu se zicea nici de cumparator, nici de vânzator cuvântul curat, adica da-mi marfa curata, rachiu curat, vin curat, caci nu se pricepeau şi nici le venea în minte sa se gândeasca la falsificare".
(Editorial presa locala, 2004)
PERSPECTIVE
De la mine de la geam nu se vad muntii. Nici nu cred ca ar fi putut fi altfel din moment ce apartin unei generatii care, fara sa cunoasca ororile obsedantului deceniu, deschidea ochii la mijlocul altuia (acum etichetat cu titlul de euforic), în care, dincolo de constrângerile inerente unui regim totalitar, acumularile anterioare pe plan social-economic permiteau fiecaruia sa viseze la un model românesc al societatii de consum. Iluzie deşarta, din moment ce începusem deja sa fiu integrat într-o lume care schimba raporturile individului cu spatiul printr-o industrializare fortata şi generalizarea unui exod rural ce schimbau definitiv înfatişarea locului natal, dominat prea timpuriu de uniformitate şi cenuşiul rece al cutiilor reci de beton.
Cam pe atunci am început sa ma mir ca pot exista şi altfel de cutii de chibrituri şi am devenit colectionar de modele ieşite din tiparul anost al fabricii brailene. M-am bucurat apoi de petele de culoare lipite pe fatadele gri ce vesteau sosirea iminenta a circului, invariabil în aceeaşi spatiu al Pompierilor Noi (ce sonoritate toponomastica pentru picii de azi!). Ulterior nu mi s-a mai parut bizar orgoliul unor batrâni ai copilariei noastre, care se laudau cu dainuirea de generatii într-o mahala de oraş sau în apropierea unei cladiri demult demolate, azi cel mult cu rezonanta exotica. A urmat dupa decembrie zodia consumului, a excesului de construit, suferind treptat de bulimie urbana, de satietate/saturare dar şi de o oarecare maturizare/aliniere fortata la modelul european în care, arzând paşii normali, am redefinit un nou model românesc în care ambiguitatea şi nuantele sunt chei de lectura. Deşi considerându-ma perfect integrat noului sistem, am avut revelatia întâlnirii cu un universitar ardelean, care acum câtiva ani problematiza organizarea spatiului în pietele clujene, vorbind în fata unui auditoriu suspicios despre rolul maştilor (panouri publicitate, bannere etc) în arhitectura şi (re)modelarea urbana. M-am mirat: ce diferenta de conceptie
Azi, îmi dau seama ca purtam fiecare în sine un anume fel de a ne înfatişa masca. Formam, prin putinul nostru contopit cu al celorlalti, chipul oraşului. Maştile noastre ofertate pe stâlpi, banci, fluturaşi, panouri, autobuze etc, într-o imagine prea putin coerenta urbanistic sau estetic. Dincolo de ele ce ramâne? Doar o diversitate de culori care personalizeaza o fotografie învechita a oraşului? În prima faza macar atât ma simt mai bine privind graffiti decât tencuielile cazute. Un mod de a arunca conceptul de sine dincolo de cei câtiva metri latime ale arterele majore? Un posibil combustibil de rezerva pentru un oraş limitat de maştile celor care privesc din spatele geamurilor? Încercati sa priviti şi dincolo. Macar pentru ca briza sa aduca mirosul cetinii, daca înca nu putem privi în perspectiva...
(Editorial presa locală, 2004)
O ROMÂNIE ÎNSUFLEŢITĂ
Final de campanie electorala. Treizeci de zile de Românie însufletita.
Însufletita de întoarcerea clasei politice cu fata catre noi. Priviri brusc interesate, mieroase, bombastice. Emfaza. Discursuri minutios pregatite. Persuasiune. Strategii prafuite cosmetizate în graba şi reactualizate dupa interes. Orgolii. Programe economice competente. Maturizare. Şlefuirea arogantei şi coborârea în multime. Contopirea cu nevoile plebei. Histrionism. Termene şi procente aruncate cu dezinvoltura de invidiat. Cine liciteaza mai mult?! Narcisism. Promisiuni dulcegi. Peregrini pierduti între sedii de partid. Chipuri noi. Vechi corupti. Campanii publicitare mixate între creativitate şi absurditate. Sloganuri groteşti. Machiaj abundent contra promiscuitatii. Dezvaluiri în mass media. Apeluri la memoria colectiva.
Însufletita de roşeata din obraji. Febra. Patima. Dezinteres. Inocenta. Indiferenta. Credulitate. Credinta. Încredere oarba. Speranta. Sila. Spectacol. Scrâşnet de masele cariate. Migrena. Mercantilism. Mici şi bere. Bioritm defazat. Ochi roşii. Incertitudinea lui azi şi speranta aruncata spre mâine.
Însufletita de miza partidei. Suntem la începutul rundei finale. Pe un eşichier nu cu 64 patrate în alb şi negru ci cu 21 680 954 -conform ultimului recensamânt- nuante ale spectrului. Din care dispar tot mai rapid variantele cu avantaj decisiv. Într-un moment în care steguletul ceasului ne pune nervii la încercare, impunându-ne sa alegem doar mutari unice. Pâna duminica mai avem timp sa facem pregatirea psihologica, rememorând greşelile şi avantajele pozitionale pierdute printre degete. Oricum, de luni vom rasufla uşurati, prima mutare a fost facuta: avanpremiera unei deschideri câştigatoare sau a unui gambit în care am sacrificat deja cam multi pioni. Cu speranta de a nu ajunge dupa alti patru ani la un final cu nebuni de culori diferite în care iluzoria remiza înseamna de fapt propria cadere în abisul clasamentului.
Nu de alta, dar chiar ar fi pacat sa cautam cu totii înfrigurati o singura rubrica de mica publicitate: aceea a ofertelor de locuri de munca cât mai îndepartate de aceasta Românie însufletita.
(Editorial presa locala, 2004)
Profesor
de geografie titular la Colegiul Naţional „Gheorghe Vrănceanu" Bacău. 
Colaborator şi redactor la mai multe reviste cu
profil didactic şi turistic.
DIN PRESA VREMII
Bacaul
lui Costache Radu, reeditat
Laura Huiban, october 6, 2008
“Bacaul de la 1850 la 1900″,
monografia semnata de Costache Radu, “primul cronicar modern” al orasului, a
fost reeditata sub ingrijirea pasionatului cercetator Lucian Serban, care a
coordonat si editia din 2005. In demersul sau, profesorul bacauan si-a luat ca partener
Editura “Egal”, condusa de Ioan Danila, un alt mare iubitor al istoriei acestor
locuri.
Costache Radu (1832 - 1908) a cunoscut orasul
despre care-a scris dintr-o postura de gazetar, avocat, om politic, dramaturg
si primar in doua mandate.
In “Bacaul din trecut si de azi”, volum aparut in
1933, Grigore Grigorovici vorbeste despre monografia lui Costache Radu, ca
despre “o publicatiune de o insemnatate capitala pentru localitatea noastra”,
“prima lucrare prin care s-a dat la iveala aspectul real al trecutului Bacaului
din rastimpul celor cinci decenii de care se ocupa autorul”.
Cartea “Bacaul de la 1850 la 1900″, o lucrare “cu
parfum de secol XIX, asezonata cu fragezimi din secolul nostru, asigurate de
tinarul cercetator Lucian Serban”, dupa cum o descrie universitarul Ioan Danila,
a fost lansata astazi la Centrul de Cultura si Arte “George Apostu”, in cadrul
evenimentului aniversar care a marcat implinirea, pe 6 octombrie 2008, a 600 de
ani de atestare documentara a orasului Bacau.
- Aparitia cartii a fost suportata financiar suta
la suta de profesorul Lucian Serban - insa volumul poate fi achizitionat de la
autor si din librariile bacauane la un pret modic.
Ioan Danila:
“Cind a fost lansat «Dictionarul geografic al
judetului Bacau» (2006), am tinut sa subliniez gestul cu valoare de simbol -
sau, de ce nu, ca model - al lui Lucian Serban de a iesi in viata editoriala cu
o inchinaciune catre inaintasi. In 2005, precedind centenarul aparitiei cartii,
a retiparit monografia lui Costache Radu, «Bacaul de la 1850 - 1900», cu actualizari
si comentarii necesare intelegerii de catre cititorul secolului XXI. Abia dupa
un an a dat la iveala «Dictionarul geografic al judetului Bacau», iar acum,
cind Bacaul este in sarbatoare, a reluat tiparitura din 1906, considerind ca
este necesara o oglinda a vechii urbe si, totodata, este nevoie de un gest
comemorativ pentru Costache Radu, intr-un an cind marcam centenarul trecerii
sale in eternitate”.
Lucian Serban, editorul volumului:
“Un cititor atent al studiilor consacrate orasului
Bacau va observa ca, invariabil, toate lucrarile monografice, incepind cu G.
Grigorovici si terminind cu cele de data recenta fac referire la un nume:
Costache Radu. Personalitate complexa a vietii bacauane, a ramas in atentia
istoriografiei in primul rind prin «Bacaul de la 1850-1900», lucrare de
referinta pentru cunoasterea vietii culturale, sociale si politice a Bacaului
din framintatul secol XIX, deschizind (alaturi de Grigore Grigorovici si
Grigore Tabacaru) triada cronicarilor Bacaului de altadata.
(…)
Am incercat, intr-o investitie de suflet, ca martor
al unei perioade in care fizionomia locului natal si-a pierdut din parfumul
unei epoci prea usor trecute cu vederea, de multe ori inchisa intr-o vitrina
prafuita, sa readuc in atentia cititorului necesitatea apelarii la memoria
timpului si spatiului. Prin intermediul lui Costache Radu aceasta se reveleaza
in momente si locuri depuse intr-un Genius loci a carui substanta va fi,
speram, recuperata macar prin scormonirea vechilor amintiri octogenare ori din
curiozitatea sufletelor tinere.
Mai mult decit alte orase poate, Bacaul nu trebuie
sa piarda firul subtire ce racordeaza valorile trecutului sau de perspectivele
metropolei de miine”.
(Sursa:
http://www.farafiltru.net/bacaul-lui-costache-radu-reeditat.html)
"Dictionarul
geografic al judetului Bacau", dupa 114 ani
(Ziarul de Bacău, Constantin
Gherasim, 28.01.2006)
Profesorul Lucian Serban suprinde din nou lumea
culturala bacauana, si nu numai. Dupa ce a editat, cu fonduri din buzunarul
propriu, monografia "Bacaul de la 1850 la 1900", de Costache Radu,
profesorul de la "Dumitru Mangeron" a adus in atentie o noua lucrare.
De data aceasta, premiera editoriala
"Dictionarul geografic al judetului Bacau", aparut zilele trecute la
editura "Egal". La fel ca si in cazul reeditarii monografiei,
profesorul Serban n-a cautat nici bani de la Cultura, nici fonduri de la
consiliul local sau cine stie ce autoritati. A muncit vreo patru ani, a strins
informatii si a reusit. A avut parte de doi sponsori, care au pus la bataie
suma necesara editarii cartii. "Fara partinire si fara artificii, oricine
isi poate gasi in aceasta carte cunoasterea cautata: si turistul care vrea sa
aiba repere sigure, dincolo de orice descriere romantata si mincinoasa, si
elevul sau studentul care cauta informatii despre lumea in care traieste, si
cititorul anonim care cauta informatii despre lumea in care traieste, si
cititorul anonim care are nevoie sa isi cunoasca vecinii mai apropiati sau mai
departati", afirma prof. univ. dr. Octavian Groza, in prefata cartii.
Pentru Lucian Serban, acest volum vine sa umple un gol de 114 ani, de cind
Ortensia Racovita a editat primul dictionar geografic al judetului Bacau.
"M-am gindit ca exista un mare gol in literatura de specialitate. Si, din
experienta mea personala, se stiu foarte putine despre judetul Bacau. Cei mai
multi cunosc faptul ca aici se afla Perla Moldovei, Slanic Moldova, si biserica
domneasca din centrul orasului. Or, judetul are multe lucruri extraordinare,
fascinante, pe care am incercat sa le cuprind in acest volum", ne-a
declarat autorul. Pentru cei interesati "Dictionarul geografic al
judetului Bacau" a fost pus in vinzare la pretul de 120.000 de lei vechi.
Sursa:
http://www.ziaruldebacau.ro/articol.php?artid=10250)
Lucian
Serban discovering Romania, cu bune si rele
Laura Huiban, Ziarul de
Bacău, 30 august 2008
In timp ce majoritatea românilor care si-au permis
o vacanta au ales destinatii din strainatate, Lucian Serban, inspector scolar
de geografie al Inspectoratului Scolar Judetean Bacau, a ramas fidel pasiunii
sale pentru Geografie României. Pasionat cercetator, bacauanul si-a luat
aparatul foto, prieten nedespartit, si a pornit intr-un nou periplu prin tara
nostra. Traseul ales de aceasta data a fost Bacau – Brasov, Câmpulung – Curtea
de Arges – Râmnicul Vâlcea – Horezu, Tg. Jiu – Godeanu – Baile Herculane –
Orsova – Drobeta Turnu Severin – Craiova – Slatina – Sibiu – Bacau, o vacanta
care, exprimata matematic, s-ar rezuma, dupa calculul sau, la peste 2200 de
kilometri, 10 judete, 44 de orase si vreo 500 de sate. “A fost un periplu destul de
lung in care am surprins foarte multe aspecte: peisaje carstice fantastice pe
Valea Cernei dar si o statiune lasata sa se prabuseasca in ignoranta,
Herculane, un defileu al Dunarii absolut fermecator, dominat de chipul lui
Decebal, dar si croaziere de cinci stele organizate desigur de elvetieni – noi
ne plimbam inca in barci ruginite, orase monoindustriale desprinse din anii 50,
Anina, dar si regenerari urbane foarte reusite, in Slatina. Una peste alta,
toate mi-au demonstrat inca o data pitorescul României, care inca ma face sa
cred ca mai poti face un concediu intern reusit”, a incheiat cu o invitatie
inspectorul scolar Lucian Serban. Daca vreti sa cunoasteti varianta prietenului
sau, aparatul foto, despre aceasta calatorie, o gasiti la:
http://www.galeriafoto.com/photos/showgallery.php/cat/500/ppuser/2534.
(Sursa:http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/08/30/lucian-serban-discovering-romania-cu-bune-si-rele.html)
S-a lansat
prima revista a profesorilor de geografie
Laura Huiban, miercuri, 25 martie 2009
Simbata, 21 martie, s-a lansat la Colegiul Tehnic
“Dumitru Mangeron” Bacau primul numar din singura revista a profesorilor de
geografie din judet. Lansarea a fost organizata cu ocazia desfasurarii etapei
judetene a Olimpiadei Natioanale de Geografie. Primul numar, aparut la Editura
“Graffit” Bacau, este coordonat de prof. Virgil Sorgot, de la Scoala nr. 7
Onesti, iar din colectivul de redactie mai fac parte profesorii Lucian Serban,
Claudia Apostu, Maricel Badiu, Robert David, Elena Ignat si Cristina Filipoaia.
“«Orizontul bacauan» (…) este o combinatie intre efort financiar, lupta cu
inertia, dragoste fata de valorile scolii, pasiune pentru geografie si dorinta
de a cladi o echipa redactionala deschisa catre sufletul cititorilor sai,
elevi, studenti, cadre didactice. Sint orizonturi deschise spre exigenta in
elaborarea materialelor necesare pregatirii elevilor pentru examenele
nationale, spre elaborarea de eseuri, studii si comunicari, toate intr-o
arhitectura cuprinzatoare, generoasa si speram cu inalte valente stiintifice si
educative”, editorializeaza prof. Lucian Serban, fondatorul “Orizontului
bacauan”. (Laura HUIBAN)
Sursa:
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2009/03/25/s-a-lansat-prima-revista-a-profesorilor-de-geografie.html
Data
şi locul naşterii: 9 aprilie 1974, municipiul Bacău Iaşi Gradul didactic I. Şcoală doctorală, Universitatea „Al. I. Cuza" Iaşi. Doctor în geografie (2011).
Autor
a peste 40 de articole, studii şi comunicări ştiintifice în domeniile:
geografia populaţiei, geografie urbană, sociologie urbană
Participări la simpozioane ştiintifice regionale, nationale şi internaţionale.
Colaborator şi redactor la mai multe reviste cu
profil didactic şi turistic.
Coordonator proiecte
educaţionale. Autor ghiduri şi auxiliare didactice.
Fondator al primei reviste a
profesorilor de geografie din judeţul Bacău (Orizontul băcăuan).
Editor - reeditarea primei
monografii a oraşului Bacău: Bacăul de la 1850-1900 (Editura Grafit, Bacău, 2005 şi Editura Egal, Bacău, 2008)
Autor al lucrărilor: Dicţionarul geografic al judeţului Bacău (Editura Egal, Bacău, 2006), Bacău: palimpseste urbane (Rovimed Publishers, 2013), Starea de parc (Rovimed Publishers, 2019), Pe firul apei. Ghid turistic al celor mai frumoase văi montane băcăuane (Rovimed Publishers, 2021). Blogger şi activist de mediu. Membru al Asociaţiei Pasionaţilor de Fotografie Bacău.