Glasul
primăverii nu se aude cu claritate în oraș, cu tot farmecul magnoliilor
plantate pe ici, pe colo. Primăvara îți pătrunde în suflet pe un deal înverzit,
cu miros de pământ reavăn și cu o primă
buburuză care încearcă să-și ia zborul de lângă piciorul tău. Fiorul renașterii
verzi te cuprinde ascultând liniștea mormintelor străjuite de câțiva pomi
bătrâni, înfloriți ca prin farmec. Mica
biserică de lemn, bijuterie a artei populare, pare a se integra atemporal într-o
geografie mitică blagiană care nu ține cont de zbaterile trecătoare de pe
șoseaua din apropiere. Sub acoperișul din draniță, la umbra binefăcătoare
dintr-o zi neobișnuit de caldă, primăvara te cuprinde rapid în mrejele ei, împărțind în supradoze moleșeală
și scurtcircuit de petale luate de vânt și duse la marginea pădurii de glasul
gureșelor păsărele din Vovidenia Luncanilor...
Primăvară. Ultima zi de martie, parfum de aprilie.
Vezi şi: Biserica de lemn de la Luncani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu