Mă așez pe o bancă din inima orașului
O adiere de vânt mi se alătură
și-mi vorbește într-o limbă secretă
pe care o înțeleg fără să-mi pot explica
Respir și știu, în sfârșit
că nu-mi mai trebuie nimic
cu excepția unui copac plin de flori.
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu