Un oraș este şi suma palimpsestelor sale, regenerate și îngrijite cu un adaos de pământ fertil. Bacăul, așezare seculară, a avut parte, de-a lungul evoluției sale, de numeroase "lebede negre": invazii, inundații, incendii...Mai crâncene decât acestea, indiferența și mai ales incapacitatea de a ieși din jocul unor interese mărunte au dinamitat constant șansa acestui oraș de a-și valorifica constant certele elemente de favorabilitate oferite de specificul cadrului natural, dar și realizările unor oameni care au vrut să lase ceva durabil pentru urbe. Un nou exemplu ne este oferit prin documentarea domnului inginer Mihai Ceucă asupra statuilor care au înfrumusețat orașul de altădată și o concluzie amar-dureroasă, dar atât de adevărată...
ROATA ISTORIEI SE ÎNVÂRTEȘTE.
Cercetez (ca amator)
de mulți ani istoria existenței statuilor amplasate în diverse locuri ale urbei
noastre. Fără a face teoria simbolistică a statuilor, sunt partizanul ideii cu
rădăcini antice că o statuie materializează recunoștința datorată de cetățeni
unei personalități care a făcut fapte bune pentru comunitate. Indiferent de
conjuctura politică a respectivei perioade, personalitatea s-a remarcat ATUNCI
cu fapte bune, care au contribuit la evoluția istorică a comunității. Nu știu
să existe statui ridicate pentru a proslăvi hoți, criminali, trădători. Nu
înțeleg logica demolării, nici a neglijării monumentelor ridicate de strămoși,
pe motive de incompatibilitate cu principiile actuale ale politicii sau ale
moralei sociale. Dacă ne respectăm strămoșii, de ce să nu le respectăm și
simbolurile precum și principiile?
Am scris destul de
mult, pe această pagină de Facebook, sau în reviste și cărți, despre
monumentele care constituie, oficial sau nu, obiecte ale patrimoniului nostru
local. Am reacționat la indiferența celor care au ca sarcină de serviciu
apărarea, reabilitarea și restaurarea patrimoniului cultural și la nepăsarea
concitadinilor față de neglijența perpetuată. Nu am reușit, încă, să documentez
istoria tuturor statuilor băcăuane, deoarece sunt puține acte oficiale care să
marcheze diversele etape ale existenței statuilor. Citind prin arhivele
publicațiilor românești, am avut surpriza să constat reacții ale societății
civile față de faptele reprobabile care au atentat la integritatea statuilor.
Ultimile descoperiri sunt elocvente pentru a demonstra că, din nefericire,
statuile au fost și încă mai sunt obiecte de luptă politică, ținte
distructibile ale conflictelor penibile. Demolările cu caracter de răzbunare
politică, reamplasările neargumentate urbanistic, abuzive, urmate de
depozitările neglijente, au făcut ca patrimoniul cultural local să-și piardă,
irecuperabil, valoarea.
Dezavuez, firesc,
exprimările extremiste din articolele reproduse, dar să reținem esența
conținutului și să încercăm să facem presiunea civică necesară ca astfel de
„istorii” să nu se mai repete!
P.S. Vă amintiți să
fi văzut statuia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mihai Viteazu???
Statuia lui Radu Porumbaru în Piața Porumbaru, fostă Mică,
Florescu, Aroneanu,
Revoluției, acum Alexandru cel Bun.
Sursa: Mihai Ceucă - Facebook/ pagina Clădirile ce-au fost...
Vezi şi: Locuri de condensare în Bacău: "România biruitoare"
Viaţa şi moartea statuilor din peisajul urban băcăuan
Bacăul artei monumentale: Cum ar fi fost dacă....
Post scriptum: Pentru că astăzi este 15 ianuarie, să încheiem cu Mihai Eminescu:
...Ca
să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce
idoli are.
Avem
nevoie, mai întâi de toate, de-a urî neadevărul, ignoranţa lustruită,
cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor. (Mihai Eminescu în ziarul
"Timpul", 28 septembrie 1880)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu