Prin grădinile de vara ale municipiului Bacău
Lipsesc consumatorii—dispar beneficiile
După
cîteva zile cu vreme instabilă, mercurul termometrelor a început din nou să se
urce, astfel că băcăoanii îşi caută loc de refugiu în locuri răcoroase. Aici, în
faţa unui pahar cu băutură răcoritoare, la umbra deasă a arborilor din Parcul
Libertăţii, de la Gherăeşti, sau din Parcul Trandafirilor, omul se reconfortează.
Ce
te faci însă cînd — căutînd asemenea locuri de refugiu — în loc de umbră, nimereşti
din nou sub suliţele defoc ale soarelui!? Să zicem că ai păşit pe frumoasa
terasă a noului restaurant „Tic-Tac“ din cartierul Comişa-Bistriţei. Dezolare!
Orientată spre miază-zi, terasa este expusă toată ziua razelor nemiloase ale
soarelui. Amplificată de dogoarea mozaicului încins, căldura devine de
nesuportat. Nici un fel de umbră nu-l ocroteşte de arşiţă pe consumatorul
aşezat la masă.
IOAN MORARU,
directorul T.A.P.L. Bacău, recunoaşte:
— În timpul zilei
consumatorii se cam feresc să vină aici. E o căldură înăbuşitoare.
— De ce nu instalaţi
la mese parasolarii?
— Aşteptăm să ne
sosească...
— Cînd le-aţi
comandat?
— De vreo lună de
zile.
Prin urmare, de abia
acum - în toiul căldurilor - tovarăşii de la T.A.P.L. şi-au adus aminte că
trebuie să comande parasolarii. Pînă vor sosi acestea, probabil că va cădea
bruma!
La acelaşi supliciu
sînt condamnaţi şi cei care se opresc să bea o sticlă de bere în grădina
plăcintăriei „Trandafirul roşu".
— Am cerut şi anul
trecut de la trust să ne dea cîteva umbrele de soare, ne spunea FLORICA DEREBEI,
responsabila unităţii. Ne-au promis, dar cu promisiunile am rămas...
Grădina
restaurantului „Parcul Trandafirilor" este a doua ca mărime din oraş. Are
circa 700 de locuri. Aici este umbră destulă. Dar nu foloseşte nimănui. Grădina
este deschisă numai seara, după ora 18.
PANAIT TOMA,
responsabilul unităţii, se plînge că în ultima vreme la grădină încasările au
mers tare prost.
— Orice nor apărut pe
cer ne alungă clienţii, ne spune cu necaz. Şi cum în ultimele săptămîni vremea
a fost schimbătoare, vă închipuiţi cum ne-a mers. De cîţiva ani se tot discută
problema montării unei copertine deasupra terasei şi a separeurilor din
grădină. În cîteva zile am scoate cheltuielile. Dar nu s-a făcut nimic.
Stăm de vorbă cu
DUMITRU NOUR, contabilul şef al Direcţiei comerciale judeţene.
— Într-adevăr, la
grădina din „Parcul Trandafirilor" ar fi necesară o copertină, recunoaşte
acesta. Dar nu avem cu ce o executa. La investiţii nu a fost prevăzută. Îi
reamintim de instrucţiunile nr. 7 ale Ministerului de Finanţe şi Băncii
Naţionale, care prevăd acordarea de credite pentru asemenea lucrări.
Replica a venit
prompt.
— Creditele trebuie
rambursate din beneficiile realizate peste plan. Cum în primul semestru trustul
nu şi-a realizat nici măcar beneficiile, planificate, nu putem apela la credite.
Cu o asemenea optică,
este firesc ca situaţia financiară a trustului să nu fie prea roză. Pentru că
lucrurile se petrec cam aşa: nu se cheltuieşte nimic deoarece nu se obţin
beneficii. Dar de unde să se realizeze beneficii, atîta timp cît -
neasigurîndu-se consumatorilor cu minimum de confort - grădinile stau mai mult
goale? Este aici un cerc vicios din care tovarăşii de la T.A.P.L. şi Direcţia
comercială judeţeană, trebuie neapărat să se desprindă. Există însă şi o altă
mentalitate. Dacă în unele locuri consumatorii sînt serviţi mai atent, mai
civilizat, în multe grădini de vară aspectul, ca şi atitudinea personalului
lasă cu totul de dorit. Ca şi cum consumatorul nu ar plăti în grădină aceiaşi
bani ca şi în local. Iată o mostră. Bufetul „Siretul“ din cartierul Letea areo
grădină de vară frumoasă, atrăgătoare. Probabil, din considerente de ordin
economic, aici nu servesc ospătarii. În asta nu vedem nici un rău. Prin
sistemul de autoservire omul economiseşte timp, iar unitatea poate face faţă
unui număr sporit de consumatori. Autoservire nu înseamnă însă a-l obliga pe
consumator să şteargă mesele, să adune sticlele şi paharele risipite în întreaga
grădină. Pentru că debarasoarele uită adeseori pentru ce sînt plătite. O situaţie
asemănătoare poate fi întilnită şi la grădina bufetului „Buturuga de vie"
(mandatari - soţii Emil şi Iosefina Cojocaru), la bufetul „Dorna“ şi la alte
unităţi.
Starea
în care se află grădinile de vară ale oraşului Bacău ca şi modul cum se
serveşte vădesc nu numai neglijenţă, lipsă de respect faţă de consumatori, dar
şi dezinteres faţă de situaţia financiară -destul de precară de altminteri - a
unităţilor de alimentaţie publică. Nu trebuie să se uite că în sezonul estival
grădinile au un rol hotărîtor în realizarea planului. Tocmai de aceea ele
trebuie să se bucure de atenţia cuvenită.
CONST. AZOIŢII, corespondentul
„României libere”, 6 august 1968
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu