Din
ziarul “România” (nr. 411 din 22 iulie
1939). Prima şi ultima dată când vezi pe prima pagină a unei publicaţii
naţionale Băile Herculane, Poiana Ţapului şi Parcul GherăeştI din Bacău 😀
"La 4 km depărtare de oraşul Bacău, pe malul
drept al Bistriţei, se află parcul Gherăeşti, locul de refugiu al băcăuanilor
în zilele când arşiţa soarelui apasă moleşitor. Cu mulţi ani în urmă, parcul
era o luncă sălbatecă, cu arbori seculari, nevizitată decât de locuitorii din
apropiere. În anul 1930, prin stăruinţa d-lui Mihail Văgăunescu, primarul de
atunci, parcul a fost amenajat şi pus la dispoziţia orăşenilor. De atunci, a
devenit cel mai frumos loc de recreaţie al băcăuanilor, în timpul verii. În
zilele de sărbătoare, familii întregi pornesc spre parc; cu merinde, patefoane
şi... damigene. Sub arborii seculari, pe muşchiul verde, se întind mese
copioase, stropite din belşug, cu vin... Şi întâlneşti familii simple, lângă
familii nobile...Natura, înfrăţeşte pe cei bogaţi, cu săracii. În anul 1933,
parcul a fost înzestrat şi cu un ştrand; iar pe şoseaua ce duce spre parc şi în
parc s-a instalat lumină electrică. Nu mai lipseşte decât un teren sportiv, şi
un mijloc de locomoţiune mai acceptabil. Autobuzele ce transportă vizitatori la
parc sunt extrem de incomode. De aceea, de multe ori, băcăuanii consideră
excursia drept sacrificiu.
Toate
acestea s-ar putea îmbunătăţii dacă primăria Bacău ar continua opera începută
de vechii conducători. Astăzi, parcul se
află în aceeaşi stare, ca şi acum câţiva ani. Dacă n-ar fi splendoarea lui
naturală, poziţia lui de un pitoresc încântător, băcăuanii n-ar avea unde să
evadeze pentru câteva ore, din fastidiosul cotidian. E atât de minunată poziţia
ce oare, încât uneori simţi nevoia să îngenunchezi în faţa naturii şi să-I proslăveşti
creaţiile...De pe mal, vezi plutele ce trec lin, scăpate din furia Toancelor
şi din coturile periculoase...Se pot spune multe de parcul Gherăeşti şi se
pot face multe; dar s-ar putea face şi spune, mult mai multe…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu