Câteva spicuiri dintr-o foarte interesantă lucrare aflată acum pe drumul spre librării: Cum să modelăm orașele din România”?, autor Graţian Mihăilescu:
Nu
avem o cultură a dialogului, nu vedem colaborarea în modul în care toți cei
implicați să câștige și încă avem durerea fantomă a comunismului care îi face
pe cetățeni să își exprime opiniile doar în cercuri restrânse și după să nu fie
mulțumiți de cum arată orașul lor. Revin la ideea principală pe care aș vrea să
o desprindă cititorii cărții: implicarea aduce dezvoltare.
Nu
putem să vorbim despre dezvoltare dacă ne raportăm strict la partea economică,
așa s-au raportat comuniștii și vedem cum arată orașele construite după o
industrializare forțată. Am folosit două noțiuni în carte pentru a explica
dezvoltarea orașelor: subsidiaritate verticală și subsidiaritate orizontală.
Subsidiaritatea verticală se referă la relația de putere dintre orașe și
autorități naționale, dintre local și central. Subsidiaritatea orizontală se
referă la angrenarea energiilor și actorilor de la nivelul local, adică
sectorul public, mediul privat, universitățile și comunitatea pentru a se
implica în procesul de dezvoltare locală.
O
comunitate implicată în procesul de luare a deciziilor la nivel local oferă
atât resurse pentru administrații, cât și expertiză, ceea ce produce calitatea
vieții în acel oraș.
Detalii în interviul de pe Republica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu