Pași printre frunze, în prima dimineață de noiembrie. E duminică, nimeni nu s-a grăbit să măture aleile, lăsând vântului tăios șansa să-și mute de colo până colo mantia efemeră. De pe o bancă, un bătrânel privește lung la dansul galben - ruginiu.Topîrceanu îi șoptește din spate:
"Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu