Le știi de acum. Sunt acele ramuri care se îngălbenesc primele. Sunt acele mlădițe care se grăbesc primăvara să fie primele întru înmugurirea pașilor înghețați. Sunt acele coroane care ies din tipare. Sunt acele siluete stranii acoperite de prima ninsoare. Le cunoști și te bucuri când le revezi prin vâltoarea anotimpurilor. Sunt precum oamenii, cu părțile lor bune și sprințare. Trebuie doar ca ochii să le vadă, nu doar să le privească. Și astfel, într-o zi ploioasă și mohorâtă dintr-un parc tăcut, pe aleile pustii, ai senzația întâlnirii cu vechi și buni prieteni. Plouă, dar nu-ți pasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu