Îmi curge, alene, o toamnă
prin suflet,
miroase a râs, și a plâns,
și a ploaie,
prin gene îmi trece albastru
mai pal
și aur și-aramă de soare
mai blând.
Se-aude în pruni vineții
dans de vrăbii
zgribulite în zori
și mi-e atât de teamă
de bruma dintâi și din urmă
ce are să vină, să stea,
să rămână.
(Iulia Ştefaniu - Teamă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu