"Deosebit de important este ca punerea în practică a unor
acţiuni care să asigure atributele necesare unei convieţuiri a indivizilor în
spaţiul public să nu fie ghidată de repere aferente consumatorismului, nici ca
stil de viaţă şi nici ca reper al prosperităţii sau rentabilităţii economice.
Spre exemplu este necesară evitarea generării unor spaţii publice în care
interacţiunea socială este ghidată şi susţinută de spaţiile de consum, cum sunt
cafenelele, baruri, restaurante. Acest lucru derivă atât dintr-o nedorită „acaparare”
a spaţiului public de către astfel de stabilimente (ex: terasele amplasate pe
spaţiul public), dar mai cu seamă de o nedorită pervertire a relaţiilor sociale iniţiale, derulate ca accesorii la un
act comercial. Nu este vorba despre excluderea acestor forme de „pigmentare”
a spaţiului public (comune oricărei civilizaţii urbane, necesare pentru a
asigura satisfacerea nevoilor alimentare, care se constituie totodată şi ca
sursă de venituri la bugetele locale), ci de adoptarea unei proporţionări juste a elementelor de atractivitate prin
care spaţiul public îşi captează utilizatorii şi a oportunităţilor oferite din
perspectiva activităţilor recreaţionale şi de socializare. Elementele de
design urban şi soluţiile urbanistice adoptate trebuie să pună accent pe game
cât mai largi de utilizatori (ex: grupe diferite de vârstă) fără a fi necesară/indusă plata niciunui serviciu." (Sorin Filip, Planning urban, 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu