Starea de parc

Faţă de alte dăţi, acum nu a fost vorba de săptămâni, luni sau ani de muncă asiduă. Strict tehnic, suma momentelor creatoare nu a depăşit câteva zeci de secunde. Cu toate acestea, proiectul din acest început de primăvară îmi este cel puţin la fel de drag. În spatele lui, în spatele acelor secunde, pulsează tot ceea ce nu am reuşit să pun pe hârtie, într-o formă mai mult sau mai puţin memorialistică, în anii de după dispariţia celor dragi. Este o altfel de poveste, solitară în esenţă, condusă de jocul luminii între umbre şi întunecimi, prin timp, într-un spaţiu distinct. Este o dedicaţie pentru sufletele care mi-au purtat paşii şi gândurile pe aleile lui. Este  o reverenţă pentru o stare aparte: starea de parc...

***

Timp şi spaţiu convertite în imagini...Nu obiectivul aparatului de fotografiat, ci ochiul sensibil care priveşte este creatorul acestui univers surprins în curgerea anotimpurilor. Parcul „Cancicov” din Bacău, din spaţiu comunitar, devine spaţiul celui care ştie să vadă, iar clipa, caducă prin natura ei, se veşniceşte. Neîndoielnic, Lucian Şerban ştie asta...

Dan Petruşcă 

***

Parcul este o insulă verde în jungla de beton urbană, un „deșert pozitiv” (Cioran), care ne reamintește că nu suntem rupți de natură, ci o parte a acesteia, o pădure organizată, dar și un spațiu trăit. Amenajat în interbelic (1938) și restructurat în perioada comunistă, când, ironic, a devenit „al Libertății”, actualul Parc „Cancicov” este un hiatus binevenit, un respiro al urbanului băcăuan, aproape de centrul geometric al acestuia. O inimă verde, extrovertă, prin care întregul oraș ar putea fi resuscitat, parcul se oferă ca un loc al reîntâlnirilor, al regăsirii de sine, al liniștii și al convivialității, al jocului copilăresc și al tristeții bacoviene, al iubirilor adolescentine și al despărțirilor, al rememorării și al uitării de lume. Toate acestea într-un spațiu mai lent, dilatat, în care viața urbană iese din tiparul robotizării curente și devine o sumă de momente însemnate. Albumul de față este o colecție de imagini prin care cotidianul devine memorabil, care transfigurează trăiri și o stare în care ar trebui să poposim mai des: starea de parc…

Lect. dr. Alexandru Bănică, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

P.S.: Lucrarea va apare în preajma Zilei Parcului „Cancicov” (22 martie, mai ţineţi minte de anul trecut, nu-i aşa?)