“E trist. Frunzişul e
galben şi sunt şi frunze roşii ca pete de sânge; dacă vrei să rămâi pe gânduri,
pe aceste alei de toamnă, e prea mult mister şi nu e nimeni să râdă, sau să te
plângă.
Numai poeţii redau în
câteva strofe, aceste stări de melancolie, şi numai ei ne amintesc de tăceri şi
singurătăţi...
(… ) …câte grădini
plouate, cu parfum de toamnă, până spre casă…”
(George Bacovia – A bătut vântul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu