O călimară

   Ritual de început de an şcolar? Ştiu deja că nu vor fi folosite decât pentru a schiţa câteva frânturi de cuvinte. Miros de cerneală proaspătă, vârf de peniţă care aduce aminte de frumuseţea scrisului de mână. Dor absurd de perenitate? Catharsis efemer, instrument vetust şi ridicol în faţa omnipotentului pix? La anul le voi căuta probabil din nou prin cine ştie ce colţuri de sertar. Mirosul pastei de pix a devenit însă prea familiar. Până în septembrie viitor, când voi trăi speranţa că învăţământul românesc va fi tratat şi altfel decât din pix. Noroc că bătrâna călimară are un termen de valabilitate aproape cât o viaţă de profesor...