Ritual de început de an şcolar? Ştiu deja că nu vor fi
folosite decât pentru a schiţa câteva frânturi de cuvinte. Miros de cerneală proaspătă,
vârf de peniţă care aduce aminte de frumuseţea scrisului de mână. Dor absurd de
perenitate? Catharsis efemer, instrument vetust şi ridicol în faţa omnipotentului pix? La anul le voi căuta probabil din
nou prin cine ştie ce colţuri de sertar. Mirosul pastei de pix a devenit însă prea
familiar. Până în septembrie viitor, când voi trăi speranţa că învăţământul
românesc va fi tratat şi altfel decât din pix. Noroc că bătrâna călimară are un termen de
valabilitate aproape cât o viaţă de profesor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu