Între cer şi pământ

  Se învârtea, se sucea nehotărâtă în lumina ultimelor raze care închideau ziua. Tardive zbateri înainte de lăsarea întunericului. Firul de păianjen mai transmitea și el, pulsând, câteva reflexii solare, oferind senzația imponderabilității față de hazardul lumii. Peste zece minute, când am revenit în zonă, o adiere de vânt aducea miros de pământ reavăn. S-a mai prelins o viață, ar zice poetul...Si frunza e ca omul...