Cred că sunteţi tot mai mulţi cei care aţi călcat pragul
Casei Memoriale „George Bacovia”, indiferent dacă această vizită a fost făcută
înainte sau după lucrările de renovare şi modernizare din anii 2015-2016. Din acestă
primăvară avem un motiv suplimentar să-i călcam pragul: curtea şi beciul
obiectivului cultural.
Graţie pasiunii muzeografilor şi „ochiului” profesionist
al profesorului Ioan Dănilă, verdele interior a fost remodelat şi surprinde
plăcut vizitatorul. La câţiva paşi de freamătul oraşului se deschide acum o
oază de linişte şi relaxare. O trecere
aproape neverosimilă spre un crâmpei de oraş în care atributul „tranzit” nu-şi
mai găseşte locul...Experimentaţi-l fără ceasul de la mână sau telefon, nu veţi
regreta...
Bacăul nu a avut şansa unei grădini botanice specifice
marilor oraşe universitare din ţară. Dinamica urbanistică nu i-a păstrat nici
introspecţia unor păduri-parc în care citadinul să evadeze. Are însă un petec verde
încărcat de simboluri care poate fi asemănat cu o grădină botanică: o grădină
botanică a sufletului din care ai avantajul că te desparţi cu greu, şi...fără
să te doară picioarele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu