Mergi cu gândurile-n depărtări şi brusc privirea îţi e
atrasă de un drumeag din spatele unei porţi. Un scaun stă în aşteptare, parcă rămas
suspendat de admiraţie în faţa atâtor inflorescenţe matinale. Aştepţi să se
întâmple ceva. Măcar un miros de dulceaţă de trandafiri sau o
unduire de pisică leneşă. Viaţa este un voiaj spre acasă, îmi aminteşte
Melville...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu