Noi avem dreptul de a transforma oraşul!

„Cine are dreptul de a transforma oraşul? Filosoful francez Henri Lefebvre a oferit la un moment dat un răspuns simplu. Acest drept nu este ceva care poate fi lăsat moştenire de către stat. Nu este o întâmplare determinată de etnie, naţionalitate sau stat. Este câştigat prin actul de a locui. Dacă îţi duci existenţa într-un peisaj comun urban, ai un drept natural de a participa la trasarea viitorului său. Lefebvre a inventat un nou nume pentru formatorul său de oraş cu drepturi naturale, care era deopotrivă cetăţean şi locuitor al oraşului: citadin. (...) Suntem toţi citadini. Suntem toţi, prin însăşi geografia vieţilor noastre, administratori şi proprietari ai oraşului. Cei care realizează acest lucru pretind o putere considerabilă.

Am învăţat acest lucru de la oameni care au încetat să mai aştepte primarii, proiectanţii sau inginerii să le refacă străzile sau cartierele. Unii dintre aceştia, precum vecinii care şi-au dărâmat gardurile de pe strada N din Davis, doresc conturarea unei comunităţi care are mai mult sens pentru ei decât cea pe care le-au servit-o proiectanţii. Unii sunt mânaţi de dorinţa de a reclama un simţ aproape intangibil al apartenenţei. Alţii vor locuri mai sigure pentru copiii lor. Unii încearcă să salveze planeta. Unii vor mai multă libertate de a trăi şi a se mişca cum doresc.Cu toţii dovedesc că revoluţia oraşului fericit poate începe chiar de la uşa de intrare şi că fiecare dintre noi are puterea de a modifica propriul oraş. Unii dintre ei descoperă că schimbăndu-şi oraşele, se schimbă şi ei.” (Charles Montgomery – Oraşul fericit,  Igloo Media, Bucureşti, 2017)