Prin
una sau mai mai multe trăsături (talie, vârstă, forma şi mărimea coroanei,
aspectul scoarţei, specificul tulpinii şi al ramificaţiilor,
inflorescenţa, volumul foliar, valoarea decorativă a fructelor, semnificaţia
cultural-istorică, raritatea specie, modul de grupare etc), anumiţi arbori
devin elemente distincte în peisajul verdelui urban, pe care îl îmbogăţesc
estetic şi identitar. Uneori însuşi „accidentalul” care rupe simetriile şi
ritmul poate impresiona, potenţând valenţele estetice ale verdelui urban. Vegetaţia
lemnoasă exprimă prin intermediul diferitelor forme expresive (armonia dintre
formă şi conţinut, culoarea, volumul, scara, variaţia trăsăturilor de-a lungul
anotimpurilor, relaţionarea cu elementele construite) valori deosebite
ale frumosului natural, amplificate de efectele ecologice şi recreative.
Fără
a excela în acest sens, Parcul “Cancicov” are câteva exemple remarcabile, pe
care le prezentăm în cele ce urmează. Un element specific demn de amintit este
prezenţa numeroasă a exemplarelor multi-tulpinale.
Mai cunoaşteţi şi alţi arbori care ar merita din partea noastră o atenţie sporită?
(Nu luaţi în calcul exemplarul biped...)
(Re)naştere de aprilie
Grupări de arbori:
"Depresivele"
"Dansatoarele"
"Evantaiele parcului"
"Stonehenge de Bacău"
Valoarea
peisagistică a unui spaţiu verde este legată de suma experienţelor, obişnuinţelor
şi practicilor pe care un grup uman le dezvoltă în acel loc. În acest context, profesioniştii
spaţiului amenajat ar trebui să devină gestionari ai spaţiilor publice,
îmbinând recuperarea trecutului la modul nostalgic sau ludic, gândirea
prospectivă, grija pentru mediu, ca deziderat al regândirii relaţiei dintre
natură şi mediul construit. Cât timp ne-ar mai trebui pentru a înţelege cu
toţii această necesitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu