Mă gândeam la proiectul legat de aniversarea parcului. Mă agasează furia fără de rost a iernii care parcă nu mai trece. Aştept un cer luminos şi străzi animate. Îmi doresc un oraş vesel. Să pun embargou cenuşiului cotidian. Să zic verde de albastru, vorba lui Nichita. Până atunci mă mulţumesc cu un gând superb desprins dintr-o capodoperă a vremurilor nostre:
„Şi
oraşelor le place să creadă că sunt opera minţii sau a întâmplării, dar nici
una, nici alta nu sunt suficiente pentru a le susţine zidurile. La un oraş nu
te bucură cele şapte sau şaptezeci şi şapte de minunăţii ale lui, ci răspunsul
pe care îl dă unei întrebări ale tale” (Italo Calvino - “Oraşele invizibile”, Editura ALL, 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu