"Am
crescut în Parcul Libertăţii. Asa îi spun si acum. Cu tot respectul pentru
familia Cancicov. Si cu toate că, la drept vorbind, “parc” si “libertate” si-au
cam pierdut sensul.
Pe
vremea copilariei si a adolescentei mele – vorbesc de anii ’70-’80 – Aleea
Parcului era una dintre cele mai selecte zone ale Bacaului. Imi amintesc ca,
elev fiind, o profesoara m-a intrebat unde stau. Am raspuns scurt: “In Parc”.
Hâtra, profesoara mi-a intors-o: “Serios? Si pe care banca dormi?”.
Am
râs cu totii. Apoi, aflând ca locuiesc intr-unul din blocurile situate “dincolo
de Teatrul de Vara”, mi-a marturisit ca ma invidiaza. N-a mai râs nimeni.
Profesoara mi-a vorbit despre cât de frumoasa gaseste acea zona a Parcului
Libertatii. Si cât e de ingrijta…
Mi-a
pomenit despre linistea ei. Despre verdeata. Si – retin precis – despre o
anumita poezie a trenurilor care trec prin apropiere. (…)
Nu
vreau sa stiu ce remarca smechera ar primi, azi, un pusti care ar indrazni sa
spuna ca locuieste in zona in care am copilarit si eu. Stiu precis, in schimb,
ca nu i s-ar servi faza cu “pe care banca dormi?”. Ca nu mai sunt banci."
(Dan
Sion – Acum, stă parcul devastat, 2014). Articolul complet îl puteţi citi în
cotidianul “Deşteptarea” din 25 iunie 2014 – click aici.
Foto:
fostul stadion "Dinamo" din partea vestică a Parcului
"Libertăţii" (carte poştală circulată în anul 1966).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu