DEFERLĂRI: Dezlegaţi în România* (I): Castelul Sturdza de la Miclăuşeni

Istoria locului ar putea fi o sinteză a destinului multor clădiri de patrimoniu din România: mărire şi decădere, uitare şi batjocură, foc şi apă, ignoranţă şi reavoinţă. A reuşit însă să treacă peste multe cumpene. De câţiva ani lucrurile au început să se schimbe în bine. Aici s-a înţeles că istoria, patrimoniul, turismul nu mai pot fi promovate static. Turistul nu mai este doar vizitator. O întreagă pleiadă de manifestări (zilele castelului, seminarii, cursuri, seminarii, festivaluri, jocuri pentru copii etc) scoate această bijuterie arhitectonică din amorţeala cu care s-a obişnuit ochiul şi sufletul turiştilor. Adăugaţi ospitalitatea, profesionalismul unui ghid pasionat şi cu simţul umorului, decorul de poveste...
Am plecat ieri de la Miclăuşeni cu bucuria că se poate şi altfel. Poate nu atât de repede pe cât ne-am dori, dar lucrurile sunt clar în direcţia cea bună. Deviza de pe site-ul de promovare (Patrimoniul nostru: acolo unde trecutul întâlneşte viitorul) nu este doar un slogan amorf. La Castelul Sturdza timpurile converg.

Pe drumul de întoarcere încercam să găsesc un fenomen similar pentru judeţul Bacău...Încă mă mai gândesc, deşi pot să spun că îmi cunosc bine ţinutul...