(În)semne de carte (5): "Grădina ceţurilor din amurg"

„Amintirile sunt ca nişte pete însorite într-o vale cufundată în umbră – se mişcă odată cu norii. Din când în când lumina cade pe un anume punct din timp, îl scoate în evidenţă o clipă, apoi norii se unesc, îminşi de vânt, raza de lumină dispare şi lumea e din nou întunecată”

„Oare să fim cu toţii la fel, oare cu toţii să ne ducem vieţile tălmăcind tăcerile dintre cuvintele auzite, descifrând ecourile memoriei ca să desenăm propriile noastre hărţi şi să înţelegem lumea din jurul nostru?”

Tan Twan Eng – Grădina ceţurilor din amurg, Editura Polirom, Iaşi, 2013