„Amintirile sunt ca nişte pete însorite într-o vale
cufundată în umbră – se mişcă odată cu norii. Din când în când lumina cade pe
un anume punct din timp, îl scoate în evidenţă o clipă, apoi norii se unesc,
îminşi de vânt, raza de lumină dispare şi lumea e din nou întunecată”
„Oare să fim cu toţii la fel, oare cu toţii să ne ducem
vieţile tălmăcind tăcerile dintre cuvintele auzite, descifrând ecourile
memoriei ca să desenăm propriile noastre hărţi şi să înţelegem lumea din jurul
nostru?”
Tan
Twan Eng – Grădina ceţurilor din amurg,
Editura Polirom, Iaşi, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu