O iarnă...

    Dimineaţă de duminică rece şi vântoasă. Puţină lume la o oră în care oraşul încă mai lenevea. Un singur om pe stradă, în faţa mea, la vreo 50 de metri, părea mai degrabă că pluteşte. Mergea cu greu, ajutat fiind de un baston ţinut cu o mână tremurândă. Venea probabil din Piaţa Centrală, de la sectorul transformat ad-hoc într-o pădure de brazi pentru Crăciun. De aici avea şi ramura care-i va mângâia probabil sărbătorile. În faţa panoului publicitar s-a oprit, trâgându-şi cu greu sufletul. A ridicat privirea pentru câteva clipe, continuându-şi apoi cu un oftat adânc traseul. Imaginea lui avea să-mi urmărească întreaga zi...