Am revenit în copilărie pentru a-mi împrospăta curgerea
prin meandrele anilor. Am regăsit acelaşi spirit vivace, cercetător. Aceeaşi
eleganţă şi sobrietate care m-au frapat de la bun început. Acelaşi timbru cald,
acelaşi aer nobiliar încărcat însă de căldură. Un custode pentru trăirile
speciale ale unor epoci astăzi trecute cu vederea. Trecerea anilor nu a ştirbit
cu nimic din minunatele calităţi, dimpotrivă. Un adevărat exemplu pentru cei care
se mai îndoiesc că spiritul nu poate câştiga bătălii grele prin cumpenele
vieţii, că timpul nu poate fi dezintegrat de o stare de spirit. Un adevărat învingător.
Inconfundabil highlander care poate
transforma chiar şi o ploaie rece într-o adiere caldă de primăvară, făcându-te
să păşeşti senin, ud până la piele, printre inelele de creştere ale unui parc
încremenit...
P.S: Pentru cei care nu au avut şansa să-l cunoască pe domnul profesor Valeriu Bogdăneţ am adăugat mai jos câteva repere...
Un profesor de limba Rusa excepțional, un om și un prieten minunat, un împătimit al fotografiei. Mi-a fost profesor la Vasile Alecsandri.
RăspundețiȘtergereA fost un profesor de mare clasa, deoarece in afara de limba rusa, ne instruia si ne educa si in alte domenii. Ne-a ajutat foarte mult sa avem o formare polivalenta, ne-a educat foarte bine si ne-a orientat catre studiile universitare in domeniile in care ne-a citit ca avem inclinatii.
RăspundețiȘtergere