„De
mic copil, tata ma plimba pe strazi, imi arata casele vechi, locurile
importante din oras: uite, asta este Casa Cantilli, aici este Casa Sterian,
Casa Bacovia, Casa Enea, muzeul cutare sau biserica…,imi arata Bacaul vechi,
dupa care a urmat “bomba atomica”. Bacaul este poate singurul oras a carui
istorie a fost stearsa, s-a demolat in prostie, cu rautate, cu ciuda, cu
dementa. Nu s-a pastrat, nu s-a conservat nimic, nu s-a refacut nimic. S-a
demolat tot! Câte cladiri vechi mai sunt? Au aparut tot felul de cladiri cu
unghiuri ascutite, dreptunghiuri, plantate fara noima, fara un plan bine gândit
in perspectiva, s-a construit alandala, avem un oras inghesuit, fara
personalitate. Multe cladiri puteau fi recuperate, mai sunt câteva in picioare,
insa ne batem joc de ele, Casa Alecsandri – o ruină, Casa Sterian a fost lasata
in paragina, o frumusete, abia acum a fost cumparata de Arhiepiscopie si sper
ca va fi refacuta. Este o casa in care a poposit Cuza, in drum spre Bucuresti,
cine mai stie de ea, este undeva pe Energiei? Dar Casa Anania? Este
extraordinara. C- a stat Antonescu acolo. Si, ce, s-a contaminat? Casa Cancicov
n-a intrat in patrimoniul orasului, nu avem un muzeu al orasului. Parca ne-am
prostit, am luat-o razna, comunistii le-au darâmat, noi le lasam sa se darâme
singure. Cine este mai vinovat?” -
Dionis Puşcuţă. artist plastic, presedinte al Filialei Bacau
a Uniunii Artistilor Plastici. 
Sursa: interviu Deşteptarea.
Foto: Ioan Bâşcă
Și poate cel mai grav este că asistăm fără nicio reacție la demolarea sub greutatea copacilor crescuți în balcoane a singurei clădiri vechi care a supraviețuit între construcțiile de beton din preajma ei, „clădirea teatrului”. Este vreo asociație vie în acest oraș?
RăspundețiȘtergere