Poarta tradiţională românească: hotar, obiect de mândrie, simbol al trecerii, pătrundere dintr-un spaţiu profan într-unul domestic, „arc
de triumf” al unei lumi vernaculare aflate pe cale de dispariţie...Dintre puţinele exemple care mai stau în picioare, să admirăm astăzi frumuseţea artei populare din zona Lapoş - Dărmăneşti.
„Poarta îndeplineşte în
viața poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele
capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o
intrare în viată, în viața reală de afară. Poarta veghează la căsătorie şi sub
poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere
în lumea dintâi; ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai
putin, să vegheze alte naşteri, alte nunți, alte morți” (Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Bucureşti,
Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu