Exploratorul Bacăului de altădată

    Cu inginerul Mihai Ceucă am luat contact indirect, la fel ca mulţi alţi citadini, asemenea unui vin rar, de colecţie, pe care îl admiri în reclamele marilor enoteci regale.... Nu vă divulg mai mult. Vă sfătuiesc însă să nu rataţi suplimentul "Accente" din ediţia de mâine a cotidianului "Deşteptarea". Vom afla misterul vieţii din cărţile poştale ilustrate pe care le îndrăgim cu toţii. 

Foto: ing. Mihai Ceucă, 27 mai 2015, la o cafea fără cofeină dar cu un extraordinar parfum venit din Bacăul de altădată...

Un update necesar:

Cu inginerul Mihai Ceucă am luat contact indirect, la fel ca mulţi alţi citadini, asemenea unui vin rar, de colecţie, pe care îl admiri în reclamele marilor enoteci regale. Timp de ani buni, după 1990, sigla “colecţia ing. Mihai Ceucă” a însoţit primele imagini ale Bacăului de altădată, surprinzându-ne imagistic cu fizionomii urbane altfel imposibil de reconstituit doar din frânturile cronicarilor. Pasiunea comună pentru oraş dar şi o doză de providenţă m-au ajutat să cunosc omul din spatele acelui watermark. Mihai Ceucă nu aparţine genului de colecţionar vanitos care îşi veghează ursuz turnul de fildeş. Bacăul are norocul unui adevărat custode de muzeu în care patrimoniul nostru identitar este deschis non-stop şi care are marele avantaj al ofertării în mediile on-line prin cele mai actuale mijloace (bloguri, reţele sociale, reviste în format electronic ş.a.).  Mihai Ceucă reprezintă un melanj formidabil de explorator şi detectiv, care, cu obiectivitate, rigoare inginerească şi meticulozitate descoperă şi împărtăşeşte rodul cercetărilor sale cu afectivitatea şi căldura unui authentic exeget al localismului. Cartofilia, fliatelia, istoria poştală, geografia şi istoria acestor locuri au devenit pe parcursul unei întregi vieţi spaţii creatoare, repere documentare care ne-au devenit accesibile. Un colţ de ilustrată, un detaliu topografic ilizibil, un contur architectural dintr-un plan secund, un “banal” efect poştal reprezintă secvenţe de puzzle care elimină din verigile lipsă ale palimpsestelor urbane băcăuane. Casele de paiantă, Piaţa Christoveanu, Biserica Arnenească, istoria birjelor din vechiul târg, enigmele toponimice sunt doar câteva exemple recente dintr-o fascinantă listă a neobositului explorator, prin intermediul cărora am descoperit cu toţii parfumul unui trecut ignorat, condamnat la uitare, prea uşor categorisit ca vetust. În felul acesta, misiunea colecţionarului Mihai Ceucă este pe deplin împlinită de satisfacţia utilităţii publice şi de bucuria oferirii unei altfel de educaţii urbane pentru tânăra generaţie.
   Pentru Bacău, Mihai Ceucă descoperă, analizează, compară, recuperează, propune, povesteşte, împărtăşeşte, provoacă, răspunde. Cu riscul de a mă repeta*, vin cu propunerea de a trece în dreptul numelui domniei sale titlul de cetăţean de onoare al urbei. Ştiu foarte bine că în modestia care-l caracterizează, nu agreează ieşirile la rampă”. Într-o corespondenţă recentă, îmi releva principiul propriu, conform căruia rolul cetăţeanului în societate este acela că nu trebuie să existe “cetăţeni de onoare” ci doar „cetăţeni onoraţi” de acceptarea şi integrarea lor în obştea oraşului. Aş fi cu totul de acord dacă am putea ignora dragostea pentru oraş, pasiunea, acribia şi altruismul cu care memoria urbanistică şi spiritul locului au prins contur aici, pe malurile Bistriţei. Graţie polivalentului Mihai Ceucă, am învăţat că nemulţumirea  - şi poate chiar adversitatea - faţă de fizionomiile citadine contemporane poate fi tratată nu doar paliativ. Parfumul dulcelui târg nu s-a stins! Acum am această convingere. El poate reprezenta un pas ferm către ceea ce ne dorim cu toţii, cei ataşaţi cu adevărat de aproprierea duratei şi istoriei urbanistice băcăuane. Mulţumim, domnule inginer!
Detalii aici.