La câţiva paşi de centrul oraşului şi totuşi lipsit – sau mai bine spus ferit – de polarizarea
acestuia. Spaţiu intersiţial, cu o
cinematică proprie, în care timpul prezent încearcă molcom să mai facă un pas, privind
însă melancolic la faţadele caselor cu
muşcate la ferestre. O alveolă urbană atipică, fundătură şi trambulină în care
aterizezi întotdeauna surprins. Un mic
univers încă observabil, măsurat nu în ani-lumină ci în câţiva zeci de metri
care se raportează identitar la un nume predestinat detaşării: Şoimului.
Mă întreb cât timp vor mai rezista acele case "tipizate" în zona zero al oraşului? Ştiu povestea vilelor (mici blocuri în fond) construite pe locul vechiului cimitir armenesc şi parcă văd repetându-se scenariul demolării caselor în favoarea unor "vile" sau sedii. Casele acestea nu au nici măcar protecţia (iluzorie, arată faptele) oferită de noţiunea de obiectiv de patrimoniu. Să păstrăm fotografiile zonei; sigur vor deveni rarităţi...
La câţiva paşi de centrul oraşului şi totuşi lipsit – sau mai bine spus ferit – de polarizarea
acestuia. Spaţiu intersiţial, cu o
cinematică proprie, în care timpul prezent încearcă molcom să mai facă un pas, privind
însă melancolic la faţadele caselor cu
muşcate la ferestre. O alveolă urbană atipică, fundătură şi trambulină în care
aterizezi întotdeauna surprins. Un mic
univers încă observabil, măsurat nu în ani-lumină ci în câţiva zeci de metri
care se raportează identitar la un nume predestinat detaşării: Şoimului.
Mă întreb cât timp vor mai rezista acele case "tipizate" în zona zero al oraşului? Ştiu povestea vilelor (mici blocuri în fond) construite pe locul vechiului cimitir armenesc şi parcă văd repetându-se scenariul demolării caselor în favoarea unor "vile" sau sedii. Casele acestea nu au nici măcar protecţia (iluzorie, arată faptele) oferită de noţiunea de obiectiv de patrimoniu. Să păstrăm fotografiile zonei; sigur vor deveni rarităţi...
RăspundețiȘtergere