Mă bucură faptul că Bacăul încearcă să iasă din anchilozare urbanistică. Orice schimbare în bine începe cu o idee perfectibilă. Aducem în discuţie reabilitarea frontului urban la Bistriţa, într-o iniţiativă despre care Ziarul de Bacău ne oferă detalii în ediţia electronică de astăzi, inclusiv cu un material video.
O temă de interes major pentru oraş, la care ţin foarte mult şi la care am făcut nenumărate referiri în decursul timpului (a se vedea, spre exemplu, cele scrise aici: Pentru un decalog urbanistic băcăuan sau Vestea care poate schimba în bine evoluţia Bacăului). Un bun prilej pentru a experimenta şi noi firescul urbanismului, prin acea latură participativă, (cvasi)inexistentă în România...căci despre latura inter- şi transdisciplinară nici nu mai are rost să discutăm.
P.S.: pentru cei mai puţin atenţi, rescriu un pasaj care se poate constitui într-un perfect motto al iniţiativei cu pricina:
„…cum curg râurile prin oraşele româneşti de astăzi? Şi cum sunt percepute ele de oameni? Uneori neştiute şi nevăzute, trasee secrete prin centrele oraşelor, purtând rămăşiţe urbane, alimentând viaţa păsărilor şi animalelor chiar în condiţii neverosimile, ascunzându-se pe sub plăci de beton sau prin lacuri de agrement, râurile continuă să străbată oraşele noastre şi noi continuăm să le vedem prea puţin. Reabilitarea frontului urban la râu în România de astăzi este un teritoriu de cercetare abia atins şi aproape nicăieri pus în practică” - Irina Băncescu (2012) - Rivers, Cities, Communities.
P.S.: pentru cei mai puţin atenţi, rescriu un pasaj care se poate constitui într-un perfect motto al iniţiativei cu pricina:
„…cum curg râurile prin oraşele româneşti de astăzi? Şi cum sunt percepute ele de oameni? Uneori neştiute şi nevăzute, trasee secrete prin centrele oraşelor, purtând rămăşiţe urbane, alimentând viaţa păsărilor şi animalelor chiar în condiţii neverosimile, ascunzându-se pe sub plăci de beton sau prin lacuri de agrement, râurile continuă să străbată oraşele noastre şi noi continuăm să le vedem prea puţin. Reabilitarea frontului urban la râu în România de astăzi este un teritoriu de cercetare abia atins şi aproape nicăieri pus în practică” - Irina Băncescu (2012) - Rivers, Cities, Communities.
Orice ideie care implică o investiţie merită a fi susţinută. În cazul concret al acestui proiect problema nu trebuie să fie "drumul" ci "cum curg râurile prin oraşele româneşti .... şi cum sunt percepute ele de oameni". Vă invit la o plimbare pe o porţiune care ar face parte deja din traseul propus de proiect: aleea din spatele CICA George Apostu. Cum e perceput râul Bistriţa, cu lac cu tot, de un cetăţean aflat la plimbare (relaxare) pe cărarea asfaltată? Nu cred că mai trece încă o dată pe acolo! Eu susţin ideia de principiu dar, dacă principalul scop este, după cum povesteşte doamana arhitect, să construim o şosea pentru a facilita accesul la "fundurile de curţi" ale caselor izolate din cartier... mai bine să fie construită o centură rutieră decât un trotuar pe post de "pietonal" pentru plimbări cu apus de soare pe lac.... Eu mizez pe profesionalismul arhitecţilor şi corectitudinea autorităţilor ! O amenajare modernă (inclusiv a malului) şi o întreţinere ulterioară corectă şi permanentă ar putea transforma investiţia într-un simbol modern al urbei Bacău.
RăspundețiȘtergereMie nu îmi este clară relaţia agrement -circulaţie rutieră sau pietonal - spaţiu verde - spaţiu construit. Amenajăm o infrastructură verde (greenway) sau potenţăm suflul imobiliar, cu tot cu acele "funduri de curţi"?
RăspundețiȘtergere